Arta pe motor

-5-

*Konrad*

- In momentul asta o iei pe Monica si plecati acasa. Nu te rog, Damon.

- Mai usor ca-mi rupi tricoul, tampitule! Oh, la dracu, ce ochi ai in cap. Daca vrei s-o impingi pe asta mica in vreun tufis sa stii ca am grija ca iubita ta sa nu afle.

- Mai fii imbecil o singura data si te duci acasa si batut pe de-asupra. Nu am dat in tine in viata mea, dar pot incepe lejer de acum daca ma mai tratezi ca un rahat cu ochi dupa ce ti-am salvat bilele acum cativa ani!

Damon s-a micsorat sub fiecare cuvant pe care i-l accentuam tot mai tare, in final privindu-ma furios si fara sa clipeasca. A inghitit in sec iar dupa ce a inspirat lung a fost de acord cu mine. L-am urmarit cu privirea si habar nu am ce i-a spus Monicai atat de repede si convingator, dar ea mi-a facut din mana zambitoare ca deobicei apoi a plecat cu fratele meu mai mic.

Coincidenta sau nu, exact in acel moment Charles, micul print, a trecut pe langa mine si pe ultima suta de metri mi-am agatat degetul aratator in gulerul camasii sale si l-am tras inapoi cu putere. Parul lui lins pe spate cu o tona de gel imi provoca greata.

- Unde-i Artemis?

- Daca dai in mine, ajungi direct la inchisoare.

- Eu stiu cum e la inchisoare, dar tu ai mai fost vreodata batut? intreb cu amenintare in voce.

- Nu stiu unde e.

Am zambit ca si cum ma asteptam la o asemenea prostie din partea lui, iar in cateva secunde, mana mea in jurul gatului sau il tintea de perete iar genunchiul meu era pozitionat pe comoara lui niciodata pusa in functiune, mai mult ca sigur.

- Te strivesc ca pe un gandac, spun si pun putina presiune, auzindu-l cum icneste deja.

- Chiar nu stiu unde e, dupa faza de acum o ora cand ne-am intalnit in camera, mi-a spus ca vrea sa fie singura si libera.

Imi pierdeam timpul degeaba. Imbecilul din fata mea chiar nu stia unde e Art, plus ca era beat mort din sampanie asa ca i-am ciufulit freza aia dezgustatoare, si l-am impins de umeri sa circule.

- Bunny!

Am expirat nervos cand am vazut ca a inceput sa mearga mai repede prin multime cand si-a auzit numele, satul de dramele astea ale gandacilor roiali. I-am impins pe toti din calea mea si am apucat-o de cot pentru a o opri.

- Ce tot vrei? Esti mai rau decat o boala, te tot tii atata dupa mine.

- Unde-i Artemis?

- Nu stiu, raspunde defensiv incrucisandu-si bratele la piept.

- Faci misto de mine?

- Si imi face o placere nemaintalnita.

- Voi doua sunteti conectate la fire? Daca ea ma uraste automat o faci si tu si brusc daca ma iarta esti si tu draguta?

- Nu am nici cea mai mica idee ce i-ai facut dar sigur a fost ceva foarte grav din moment ce si-a parasit propria petrecere si m-a lasat pe mine sa am grija de casa. Asa ca i-ati laba de pe mine, altfel te dau afara imediat.

- Ce-a facut? Unde s-a dus?

- Undeva unde sa fie libera de constrangerea asta a ta.

- Adica? intreb din nou cu nervii intinsi la maxim si satul de asteptare.

Insa atitudinea lui Bunny putea sa-ti faca sangele sa fiarba in tine in mai putin de zece secunde. Mi-a intors spatele fara sa mai spuna nimic, si s-a facut nevazuta in multime, lasandu-ma ca ultimul fraier total nedumerit.