Capitolul -4-

117 9 2
                                    

- Nu ma priveste. Sa-mi multumesti ca macar te-am sunat.


Am inchis telefonul nervoasa si mi-am frecat tamplele in speranta ca durerea de cap o sa-mi dispara, dar era in zadar.


- Cu cine vorbeai? intreaba Nicolas care ma cuprinde de umeri intr-o imbratisare usoara.


- Marina. I-am spus ca fiul ei s-a dat destept si acum e la spital. Sa nu se trezeasca singur.


- Sunt uimit ca tu nu ai sarit in ambulanta.


- Chiar nu vad de ce. Am vorbit cu ei, mi-au spus ca inafara de o comotie, nu s-a intamplat nimic grav. Inaltimea nu a fost prea mare, asa ca spatele lui nu a suferit niciun fel de deteriorare. Si e norocos ca nu a cazut in cap, sau pe gat, altfel nici nu vreau sa-mi imaginez.


- Cum te simti?


- Stresata, ii raspund privind in gol. Un tip tocmai s-a aruncat de la balcon pentru mine, si mi-a distrus si un eveniment extrem de important.


- Distrus? intreaba razand. Oamenii au realizat ca tabloul sub numele 'Trecut' este despre el. Pe langa lucrarile expuse, toata lumea intreaba daca ai ceva unic sau separat ce tine de Konrad.


- Vor sa cumpere tablouri cu fostul meu? intreb nedumerita.


- Vor sa cumpere tablouri cu o poveste. Imagineaza-ti una din familiile de aici, cu o casa de vacanta in Malta sau unde vrei tu, da? Cumpara unul din tablourile cu Konrad, il pun acolo, si la orice eveniment sau petrecere pe care o vor tine, vor spune povestea ta, care a avut loc astazi, aici. Si isi vor aminti numele tau, si il voi da mai departe.


- Ca o retea de promovare.


- Exact. Nu trebuie sa te rusinezi sau sa te complexezi cu ce s-a intamplat, oamenii stiu cine esti Art. Ei au vazut astazi aici doar arta, nu si drama. Crede-ma, sunt satui de scandaluri.


- De ce ai mereu raspunsul la toate? intreb ofticata.


- Mergem? intreaba inapoi si-mi intinde bratul pe care i-l prind fara ezitare.


*Konrad*


''Cred ca vreau sa fiu sotia ta''. '' Nu vreau sa te mai pierd vreodata, vreau sa fiu pacostea vietii tale''.


- Konrad?


Am deschis ochii, privind spre Faith care era asezata pe marginea patului, si apoi la mama care era pe partea opusa, dar in picioare.


- Voia sa ne casatorim.


Faith m-a privit confuza, apoi s-a uitat spre Marina dupa un raspuns, insa degeaba. Mama doar a ridicat o mana in aer, semn ca nu avea nicio idee despre ce vorbeam.

Arta pe motorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum