Arta pe motor

-6-

Am intrat în casa într-un ritm obișnuit, fără sa ma feresc pentru ca ai mei știau ca am plecat cu Charles, și nu aveau nimic de comentat. Am oftat prelung în timp ce mi-am descălțat tocurile la baza treptelor sa ma scutesc de încă un chin, moment în care o lampa din living s-a aprins și m-a făcut sa ma răcesc din cap pana în picioare la ce sperietura am tras. 

- Mai mama, tu ești sănătoasa? Vrei sa am vreo criza pe aici? ma rățoiesc când vad ființa care mi-a dat viata pe fotoliul de lângă, cu un zâmbet ciudat pe chip.

- Cum a fost?

- Frumos, raspund sec deși încă îmi simțeam fata umflata de la plans.

- Si Charles?

- S-a dus sa doarmă la casa lui, evident. Auzi, tu ai stat pana la ora asta sa vezi cum a fost o întâlnire din sutele pe care le-am avut pana acum?

- Si nu putea sa te aducă, totuși? Ai luat taxiul la ora asta când sunt toți ciudații și boschetarii orașului.

- Nu începe cu ipocrizia, te rog. Oamenii aia sunt la fel ca ceilalți și încearcă sa-și câștige o pâine.

- Si v-ați distrat? Unde ați fost?

- Daca o sa pui mereu întrebări asa, o sa evit sa-ți mai fac nepoți.

- Artemis, ma amenință printre dinți.

- Mama, raspund înapoi degajata. Pot sa merg la culcare sau mai ai nevoie de ceva?

- Doar sa te anunț ca de acum încolo o sa fac lucrurile în felul meu.

- Si asta ce ar trebui sa mai însemne?

- Ca Charles a fost aici acum doua ore, și mi-a spus ca ai fost rapita, spune cu răceală și mimează ghilimelele în aer.

Am expirat zgomotos, ca si cum îmi luam avânt pentru cearta ce urma. Am bombănit câteva înjurături învățate de la băiatul meu, si am încercat sa mențin garda sus.

- Tu nu ai de îmbrăcat niște scânduri sau sa plătești niște facturi? Iti face plăcere sa iți pierzi timpul tău prețios înghesuită în fundul meu sa vezi ce fac în fiecare secunda?

- Ai grija la limbajul ala, domnișoară! Sunt mama ta și nu ai nicio permisiune sa îmi vorbești astfel.

- Tatal meu doarme singur in momentul asta si probabil ca apuca sa iți spună doar doua cuvinte pe zi si alea în timp ce abia te uiți la el. Știi, cu el te-ai căsătorit, nu cu mine. Mai ieși si tu în oraș sau la spa, începi sa te stafidești. Numai, lasă-ma odată în pace.

- Asa cum te-am lăsat si acum doi ani?

- Sa nu îndrăznești, altfel o sa uit cine ești în fata mea.

Mi-am lăsat tocurile sa cada pe podea, abandonându-le acolo apoi am fugit la etaj, înghițindu-mi lacrimile pentru prima oara și asta pentru ca eram cu mult mai nervoasa. M-am aruncat pe pat de-a latul și în câteva secunde, am adormit.