Arta pe motor

-7-

*Konrad*

- Ti-am zis de zeci de ori in ultima saptamana, termina cu telefoanele. Nu vreau sa mai aud de tine iar afacerile noastre impreuna s-au sfarsit demult.

- Eu zic sa te gandesti de doua ori.

- Tu altceva inafara de replica asta, mai ai in vocabular? Nu am la ce sa ma gandesc. Si considera tura asta ca fiind ultima cand ma mai suni, data viitoare, chem politia.

Am inchis apelul fara sa mai ascult alte cuvinte in plus, si l-am pus in buzunarul de la spate, privind spre frate-meu mai mic cum se apropie de mine.

- Cine era?

- Mama, spun batjocuritor. Ce tot te bagi in treaba mea?

- Asta chiar e ironia sortii, avand in vedere ca nu v-ati obosit sa lasati nimic in urma. Tocmai ati pierdut cel mai mare joc de-a v-ati ascunselea, pentru ca v-am gasit.

Damon s-a albit la fata si credeam ca o sa cada jos din picioare in orice secunda. M-am ridicat fulger de langa portiera masinii si automat m-am bagat in fata lui, ca si cum era doar un copil sub cinci ani.

Femeia bruneta si cu tatuaje pe brate, nu se schimbase aproape deloc, diferenta facand-o doar cateva riduri ce apareau si dispareau cand zambea. Purta hainele ei obisnuite din piele si botine cu toc, privind mai mult decat amuzata spre noi.

- Nu v-a fost dor de mami? intreaba cand vede ca nu miscam un singur deget.

- Konrad .. aproape scanceste Damon in spatele meu si se agata de bratul meu.

Nu il vazusem cat am trait atat de terifiat. Si avea si motive, prin cate a trecut din cauza monstrului din fata noastra. Mi-am dres vocea si am incercat sa spun ceva in ciuda fricii ce se ascundea in mine, si nu pentru mine. Pentru fratele meu mai mic. Femeia asta era capabila de orice. Si ne-a gasit.

- Ce .. ahmm. Ce cauti aici?

- Sunt bine, fiule. Nu, nu am murit in toti anii astia. Nu, multumesc, nu vreau nimic de baut. Esti un adevarat cavaler.

- Hai taie rahaturile astea. Zi repede ce cauti aici.

- Am venit sa recuperez timpul cu baiatul meu mai mic. Tu vad ca esti o cauza pierduta deja.

- In visele tale cele mai frumoase si cosmarurile mele te atingi tu de Damon.

Cat as clipi, a scos de la spate un deagle argintiu si l-a indreptat spre noi cu zambetul pe buze. Sau mai mult, spre mine. M-am incordat la maxim, simtind cum sangele imi ingheata in vine, iar Damon ma strangea cu forta de la spate, ascuns total acum. Ne-am privit un moment extrem de lung iar brusc ea a inceput sa rada senin si sa isi puna pistolul la loc.

- Trebuia sa-ti fi vazut fata. Mai aveai putin si te prabuseai pe picioare, barbate, spune razand in hohote. Calmeaza-te, nu-s vreo salbatica, orice mama o sa-si iubeasca copii mereu. Chiar crezi ca v-as rani?