Poate că DA, poate că NU

Mulțumesc, Manu

-Te-ai gândit să vi? Scuze că ți-am stricat planurile Maiestatea Ta, dar tu cu gura ta ai zis ca la 5 vi...

-Scuze chiar nu am putut să vin, tatăl meu m-a...a început Mark să se scoată ca de obicei.

-Da Mark. Am văzut acum 20 de minute pe snap la Jess cum vă lingeați...

-Hei. Ă...

-Hai să vorbim fix despre proiect și atât. i-am spus eu și i-am făcut semn să intre în casă.

Mama era în bucătărie. Acesta s-a dus la ea și a salutat-o. Apoi a început să bage vrajelile lui tipice încercând să pară un băiat bun.
Îmi era scârbă de atitudinea lui știind că joacă un rol. L-am strigat să vină în sufragerie unde erau pregătite toate și urma să lucrăm.

Bănuiesc că se aștepta să mergem în camera mea. Râd. De ar fi după mine nici în cușca câinelui nu l-aș lăsa. În primul rând e prea frumos pentru el acolo și în al doilea sigur ar face ceva și i-ar distruge-o.

M-am așezat pe jos și am întins planșa. Apoi am intrat pe telefon să caut informațiile necesare.

-Ai adus lipici? l-am întrebat eu.

-Am destul lipici la fete. a zis el râzând.

Wow foarte amuzant ești.

-Da normal că am adus.

L-am ignorat și m-am întors la căutat de informații până mi-am dat seama că stătea și el pe telefon și râdea.

-Heiii! Lasă telefonul. Decupează imaginile astea.

-Poi și tu stai pe telefon. s-a scos el

-Eu caut informații.

-Poi și eu caut.

Am mers mai aproape de el și m-am uitat în telefonul lui.

-A da. Probabil Selena îți caută informațiile. i-am spus eu văzând că vorbește cu "Selena".Și am venit înapoi la locul meu.

-Încă mă urăști? a spus el spărgând liniștea care se lăsase.

-Nu. Nu te-am urât. Ți se pare.

-Dar ai ceva cu mine.

-De ce zici asta?

-Vorbești așa sarcastic cu mine... spuse el puțin enervat.

-Vorbesc cum meriți să ți-i se vorbească. i-am trântit-o eu.

Pe bune. După ce că am încercat mereu să mă comport frumos. Să îl ajut. Mi-am încălcat și peste orgolii, iar el drept mulțumire strica mereu tot și fie făcea în așa fel încât sufeream fie mă făcea să pic prost în fața întregii clase, râzând toți de mine...

-Scuze. zise el văzând că nu am mai spus nimic.

-Scuze pentru ce?

-Pentru eu știu? Ce ți-am facut...

-Vezi. Asta e problema. Tu nici măcar nu știi ce ai făcut.

Apoi se uita la mine cu o față tristă crezând că ma impresionează.
Dacă nu aș fi învățat de-a lungul celor 2 ani cum să fiu nepăsătoare poate cedam.

-Ca să nu fiu eu aia rea promit că o să vorbesc frumos dacă vorbim fix despre proiect.

-Ok. Promit. spuse el.