Poate că DA, poate că NU

Preselecții pentru teatru

Încă nu îmi venea să cred că am avut primul sărut cu Manu și mai ales primul sărut din viața mea.

Nu cred că o să pot să adorm prea curând. mă gândeam eu stând întinsă în pat și atingându-mi buzele cu degetele amintindu-mi iar și iar acel moment.
Au mai urmat și alte sărutări, dar acela are o semnificație mult mai puternică decat restul.

Mereu mergeam pe principiul că nu am nevoie de o relație, sunt fericită așa singură, îmi am prietenele aproape.

Acum dacă stau să mă gândesc, această relație este mai mult decât mi-aș fi putut dori vreodată...

-"Bună dimineața scumpa mea, cum ai dormit?"

-"Bună dimineața, Manu. Am dormit foarte bine" i-am răspuns eu la mesaj toată numai un zâmbet.

Era un început de luni perfect. Mă ridic din pat veselă și plină de viață, îmi fac rutina de dimineață și plec spre liceu.

Era prima dată când vedeam totul altfel, florile de pe marginea trotuarului îmi păreau foarte frumoase și aveau un miros plăcut, ciripitul păsărilor ce altă dată mă scârțâia pe craier, de data asta îmi dădea o stare de liniște. Eram fermecată de-a dreptul de acest loc și pentru prima dată îmi plăcea mult orașul în care stăteam.

-Scuze că am întârziat, am venit într-o plimbare în care am stat și am analizat niște chestii. le-am spus eu fetelor care deja au ajuns la locul de întâlnire și nu știau ce s-a întâmplat cu mine de nu mai vin.

-A. Ok. Dar acuum spune-ne mai multe detalii, Bri. Cum îmi cereai mie de fiecare dată când mă întâlneam cu Aiden, zise Betty amuzându-se puțin de schimbul rolurilor.

-V-am zis deja tot, le-am înștiințat eu.

Voiam să îmi revin la normal, să mă concentrez pe școală acum, probabil și din cauza discuție mele cu părinții în care îmi ziceau să am grijă și blah blah ca această relație să nu-mi afecteze notele, urmează clasa a XII-a și chestii.

-Vă păstrați relația secretă? întrebase Camy când liniștea își făcu prezența.

-Nu. Deja toata lumea știe din cauza lui Mark...

-Da. Lasa moară toți dușmanii de ciudă.

-DA. am zis eu începând să râdem toate.

Când am ajuns aproape de liceu, fetele s-au dus puțin mai încolo, fără să îmi dau seama de ce.

-Ce ați pățit? le întreb eu nedumerită, iar fără să apuc să reacționez mă simt dintr-o dată luată pe sus.

-Bau. spuse Manu și apoi mă lăsase jos.

-Ce m-ai speriat....i-am zis eu dându-i ușor cu pumnul în braț, în glumă.

-Eram în spatele vostru, se pare că nu m-ați observat, zise acesta râzând.

Hops sper că nu am vorbit nimic de el pe drum....

Fetele au mers mai repede lăsându-ne doar pe noi. Era deja un obicei ce ni-l făcusem de la începutul relației lui Betty și Aiden. Dacă îi vedeam în parc cu Camy ziceam „hai să nu ne uitam la ei" știind că aveau emoții ambii, tot așa și la încercarea de a ieși Camy cu Charles am vorbit cu Betty să mergem mai repede și să îi lăsăm în pace. 

-Mergem? spuse Manu către mine și mă luase de mână.

-Da. Mă gândeam la faptul că vom fi subiect de discuție o perioadă.

-Orice am face sau nu am face, mereu va fi cineva care sa ne bârfească sau să comenteze, nu trebuie să îi băgăm în seamă. Ok?

-Ok. i-am răspuns timid, nefiind sigură pe ce am zis.