Poate că DA, poate că NU

Sărutul

Eram în fața casei mele. Manu se apropia din ce în ce mai aproape de mine. Îmi luă capul în palme. Urma să avem primul nostru, dar...

Alarma suna ca disperata.

Hmm se pare că a fost numai un vis.

Mă trezesc puțin dezamăgită, crezând că totul a fost real. 

Îmi iau papucii de casă în picioare și mă târăsc cu ei până la baie. În timp ce mă spălam pe față am realizat că e un nou început de săptămâna, s-a terminat cu binele și avem de muncit și de învățat din nou...

Mă îmbrac repede cu ceva comod și cobor să iau micul dejun.

Eram singură acasă, ai mei fiind deja la serviciu.

Îmi pregătesc o omletă foarte gustoasă, dar înainte să mănânc îmi iau telefonul și mă uit să văd ce mai e nou pe grupul nostru, pe instagram, snapchat, până realizez că e deja târziu și trebuie să mănânc.

Termin repede ce mai aveam de făcut și plec spre locul unde ne vedeam eu, Camy și Betty.

Stând și așteptând să ajungă și Camy, primesc un mesaj de la Manu:

"Hey. Azi nu vin la liceu. Am făcut aseară febră, merg azi la doctor. Posibil să nu vin toată săptămâna."

Când ajunse Camy, eram deja tristă. Manu și ele 2 erau singurele motive ce mi-au dat puterea să mă ridic dimineață și să vin la liceu.

Din câte ne povesti Camy pe drum spre liceu, profesorul de istorie Ilias a lipsit săptămâna trecută. Ceea ce credeam că era bine...

-Ne-a ascultat Ilias azi, degeaba i-am spus că am fost plecați săptămâna trecută, nu am avut când să învățăm, să ne ierte azi, s-a enervat și ne-a dat test la toți. E posibil să vă asculte și pe voi. ne anunțase, în pauza di-naintea orei de istorie, o colegă din D care fusese și ea cu noi în Londra.

-CEE!? Serios? Mulțumim Emily. i-am spus eu și mi-am căutat repede caietul, voind să citesc cât mai apucam până să vină proful.

-Unde-i Manu? Nu a fost toata ziua la liceu. mă întrebase Mark.

-E bolnav. i-am spus eu fără să mă uit la el și citind în continuare.

-De unde știe asta? zise Miruna cu o superioritate în voce către Mark.

-"Sunt împreună".

-Pe buneeeee???

-Mda

-Binee puteți să plecați acum de la masa mea vă rog!? i-am intrerupt eu, neputând să mai citesc din cauza lor.

Mark plecase la locul lui, dar Miruna în schimb mă privi cu fața toată un zâmbet.

-Deci ești cu Manu?

Am ignorat-o, citind în continuare, sau mai exact prefăcându-mă că citesc, doar ca să plece.

-Buuun. În sfârșit mi-l lași pe Mark în pace. îmi șopti ea la ureche.

MI-L LAȘI? OK ce? 

Un lucru ce l-am învățat în clasa asta e că trebuie să ignori orice situație, e mai bine pentru toți.

Așa că nu i-am mai zis nimic Mirunei, spună ce a vrea, eu în continuare nu îi port ură, chiar dacă făcuse multe. Cât mai suntem colegi trebuie să ne suportăm că nu avem de ales.

-BUNĂ ZIUA! zise Ilias intrând la noi în clasă. 

Aveam emoții. Emily chiar mă speriase. Ilias nu ne ascultă niciodată. Ce l-a apucat așa dintr-o dată. Sigur au făcut ei ceva și l-au enervat.