Poate că DA, poate că NU

Relație "FAKE"?

Eram hotărâtă să plec acasă când mă întorc și mă lovesc de doamna profesoară...

-Briiiidgeeettt! Ce faci? Cât mă bucur să te văd aici! spuse ea zâmbitoare ca de fiecare dată.

Nu știam ce să îi răspund. Voiam să plec și dintr-o dată mă trezesc cu ea aici...

- Mă uitam după colegi, nu i-am văzut pe niciunul... am mințit eu.
Sincer mi se rupea de ei.

-Poate sunt înăuntru. Ți-ai luat un formular de înscriere?

Am dat din cap în semn de „nu". Mi-a făcut semn să o urmez, iar apoi mi-a dat și mie o fișă de înscriere.
Mi-am luat un pix de pe masă, și am început să completez.

După ce am terminat, am vrut să merg să i-l dau doamnei profesoare, dar pe lângă mine trece în viteză Miruna și mă lovește în braț de tot scap foaia pe jos.

Un băiat ce stătea puțin mai încolo se aplecă și îmi luase foaia de pe jos, înainte să apuc să reacționez într-un mod.

-Mulțumesc! i-am spus eu zâmbindu-i. 

Era un tip drăguțel, blond cu ochii albaștri, cu o fizionomie de copilaș. Ceva îmi spune că e boboc, roșindu-se în obraji și nemaizicând nimic.

Apoi preselecțiile au început, pe scenă au mers două fete care au început să vorbească, dând impresia că nu au emoții chiar deloc, fiind în largul lor pe scenă.

Dacă așa sunt toți, eu nu am nicio șansă, mi-am spus eu în gând, fiind dezamăgită de mine.

Îi priveam pe toți cum pleacă și cât de bine se descurcă, stănd undeva mai în spate, retrasă de toți.

La un moment dat, îl observ pe Alex, care stătea mai în față, lângă Mark și Miruna. Își întoarse capul puțin în lateral, iar apoi parcă părându-i-se ceva suspect, se întoarse cu totul și mă privi, dându-i un cot lui Mark și soptindu-i ceva la ureche. Se întoarseră amândoi și se uitară la mine vorbind ceva, iar apoi Miruna, neștiind ce se întâmplă se întoarseră și ea.

Am privit în altă parte, sperând ca toate să fie doar în capul meu, nefiind vorba de mine, dar râsul zgomotos al Mirunei, mă făcu să fiu din nou atentă la ei.
Miruna râdea de zori, până un jurat îi spusese să se liniștească, Alex și Mark fiind foarte serioși, ignorând-o pe Miruna.

Apoi Mark îi șopti din nou ceva lui Alex, făcându-i un semn din cap, iar eu mi-am îndreptat privirea în altă parte ca să nu pară că îi urmăresc.

-Ce faci? mă întrebase Mark în șoaptă, fără să facă prea multă gălăgie.

-Îmi aștept rândul, îi răspund dând senzația de curaj, dar în adâncul sufletului, neputând să-mi stăpânesc emoțiile.

Miruna se întoarse către Alex voind să îi spună ceva, crezând că e Mark.

-Unde-i Mark!? spuse ea destul de tare, auzindu-se în toată sala. 
Alex îi făcu semn să se uite în spate, iar când ne văzu își dădu ochii peste cap, zicându-i ceva și apoi râzând amândoi până li se atraseră atenția din nou.

-Nu-i băga în seamă! spuse Mark făcându-mă să cred și mai mult că de mine râd.

Am preferat să nu zic nimic. Era degeaba oricum.

-Alex e un prost, continuă el, iar Miruna e...

-E prost, dar e prietenul tău.

-Cine seamănă s-adună, spuse el schițând un zâmbet.