Poate că DA, poate că NU

Mergem în Londra??

-Wow pe Manu l-ai primit în camera ta. spuse Mark trecând pe lângă mine, în timp ce îmi puneam o carte linistită în dulap.

Pe moment nu-mi dădeam seama la ce se referă, până când l-am auzit pe Manu strigându-mă.

-Bridget!!! strigase Manu fugind către mine.

-Nu știu ce i-ai zis lui Mark și nici nu-mi pasă. i-am spus și am vrut să plec de acolo.

-Hey... stai te rog. Știi cum e Mark. Le interpretează pe toate. spuse Manu către mine pierzându-mă de mână

-Tocmai de aia. Manu. Pentru că știai asta. De ce i-ai zis? l-am întrebat eu și am început să merg spre clasă.

-I-am spus doar că ce persoană te lasă baltă...spuse el venind după mine.

-Chiar nu-mi pasă ce ați vorbit. Bine? Vreau doar să mă lași în pace.

Aveam în cap diferite discuții posibile între ei doi. Fie Manu era cel care se lăuda că m-a ajutat fie Mark cine știe ce i-a zis și AAAAAAA. Nu-mi pasă. Chiar nu-mi pasă...

Am intrat în clasă iar când m-a văzut Betty a venit la mine.
Manu a venit și el în spatele meu, dar Mary l-a oprit și l-a chemat la ea.

-Ce-i cu fața asta? Ce s-a întâmplat? spuse Betty îngrijorată.

-Bine măi Manule numai la fetițe pe acasă umbli. zise Eddy. Și ce fetițe ... Mary... voia să zică ceva și de mine. Toți se uitau la mine, iar Miruna a început să râdă.

Minunat. Chiar asta îmi mai lipsea.
M-am așezat și mi-am pus capul pe bancă. Îmi venea să plâng. Dar trebuia să fiu tare, să le arăt că nimic din ceea ce fac sau zic nu mă afectează.

Tresar la cotul ce mi-l dădu Camy să mă ridic. Profa de engleză intrase împreună cu doamna directoare și încă alte 2 profesoare.

-Bună dragilor. Știu că vă luăm pe nepregătite. V-am spus să aduceți azi proiectele, dar e drept că nu v-am zis când le prezentați. Aveați acum altă oră, dar doamna directoare acum a spus că poate și dânsa, deorece mai sunt și alte clase ce trebuie să prezinte trebuie să ne mișcăm repede.

Când am auzit asta toți am început să ne agităm.

-Bun cine sparge gheața? spuse doamna directoare așezându-se în spate și punându-și picior peste picior, iar în brațe avea un caiet și un pix.

-Începem noi.spuse Mark făcându-mi semn să merg în față.

-Bun. Când sunteți gata începeți.

Înainte să începem Mark îmi șoptise că "o să scăpăm mai repede"

Îmi venea să îi dau un pumn în stomac la ce nervi aveam pe el. Am respirat adânc, încercând să mă liniștesc. Apoi m-am uitat repede peste planșă și am început să vorbesc.

La un moment dat am observat că "juratele" vorbeau între ele și m-am oprit așteptând să fie atente din nou la noi.
Vocea unei colege din prima bancă m-a făcut să îmi îndrept privirea către ea.

-Doamneee ce emoții am! Nu mai pot! spuse către colega ei de bancă.

Auzid-o ceva s-a declanșat în mine și am uitat tot ce urma să zic.

-Foarte bine! Puteți continua. spuse o profesoară iar apoi toată atenția a fost asupra noastră.

L-am privit speriată pe Mark voind să îi cer ajutorul. Nu știu dacă și-a dat seama de acest lucru dar s-a făcut că tușește și a zis