Poate că DA, poate că NU

Peripeții după peripeții

-E drăguțul Manu și pare de treabă. Cum de nu ați ieșit niciodată? mă întrebase Betty în timp ce stăteam și așteptam autocarul ce ne ducea la aeroport.

-Trebuia să ieșim, dar din păcate nu am reușit...am spus eu privindu-l cum stă și vorbește cu niște băieți din altă clasă ce veneau și ei în Londra.

-Ce!? Eu de ce nu am știut?

-Dacă ieșeam îți spuneam, stai liniștită.

-Recunoaște că îți place de el. spuse Betty uitându-se la mine cu o privire încât nu am putut să nu îi zâmbesc. Mă intimidase.

-Da. Recunosc. Dar nu știu. Vorbim, dar nu prea mult. Nu știu o grămadă de lucruri despre el. Și oricum nu aș vrea o relație cu el. Nu vreau o relație cu nimeni. Mi-e bine așa.

-Ahaa. Uite am vorbit cu Aiden și a spus că îl știe.

Zicând aceste cuvinte îmi captase toată atenția. Așteptam să continuie atât de nerăbdătoare, ca și un copil ce primește dulciuri de la o rudă, chiar dacă are o grămadă de dulciuri luate de ai lui, alea primite fiind mai bune.

-Continuă...

Înainte să înceapă să vorbească a râs. Acel râs ascundea un "A deci ești curioasă și vrei să afli, știam eu". Și da. Sunt...

-Poi din câte știe Aiden. E un băiat bun, în trecut intrase în niște anturaje, a avut niște relații cu persoane nepotrivite, nu a vrut să îmi spună cu cine, dar în fine. Nu fumează, sau cel puțin nu mai fumează. A trecut pe la garaje când era și Aiden pe acolo și l-a întrebat dacă vrea o țigară și i-a spus lui Aiden că nu fumează.

-Interesaaant. am spus eu, uitându-mă din nou după el.

-Da și anul trecut la balul bobocilor Aiden,Andrew(un prieten bun de a lui Aiden, Manu și încă 2-3 ce nu s-au îmbătat.

-Sper să fie adevărat. am spus eu, dar Betty se uită urât la mine. Hei nu am spus că Aiden minte, nu înțelege greșit, dar nu știu poate nu e așa bun cum pare și nu vreau să fiu dezamăgită, iar.

Apoi nu am mai zis nimic niciuna. Ne uitam la băieți cum se tot tachinau unul pe altul, până a venit Mary la noi.

-Ce fac feteleee?

-Bine Mary, i-am spus eu. Tu ce faci?

-Mor de somn, a spus aceasta închizându-și ochii și lăsându-și capul într-o parte. Abia aștept să ajungem și să mă culc.

-A venit autocarul, ne atenționase Manu venim și el la noi.

-Stați împreună? ne întrebase Mary pe mine și Betty.

-Umm nu. Betty stă cu Aiden.

-Aa. Stai cu mine?

L-am privit pe Manu, iar el mă privea la rândul lui, dar fără să zică nimic.

-Da. Sigur.

-Sau ați vrut să stați voi doi? spuse aceasta văzând că ne priveam unul pe celalalt.

-Nuu, am spus simultan eu și Manu, deși în adâncul sufletului chiar îmi doream asta.

Aveam de mers ceva până la aeroport și era șansa noastră să vorbim mai mult și alte lucruri în afara liceului.

În parcarea din fața aeroportului ne așteptau profesorii coordonatori.
Am coborât din autocar și ne-am luat bagajele, urmând mai apoi să vedem ce aveau să ne zică.

-Bună ziua! Ce faceți? Cum sunteți?

-Bineeee. am răspuns noi în cor. Eram aproximativ 30 de elevi.