Destrămarea Regatului (ON HOLD - Rewrite)

IV -Legături strânse

Palmele invitaților au început să se lovească frenetic una de cealaltă formând sunetul aplauzelor atunci când după comemorare cei trei s-au întors în sală. Iubirea pe care o purtau coroanei era la fel de semnificativă precum iubirea putată unei pietre - nesemnificativă. Urau și se temeau de ea, dar pentru aparențe se întâmplau toate aceste gesturi. Fiecare încerca să ajungă în grațiile regelui pentru a forma o alianță stânsă care să îi ajute să crească în faimă și avere.

Imediat, ochii verzi ai prințului îi întâlniseră pe cei ai lui James și a însoțitoarei lui. Într-o fracțiune de secundă a ajuns în fața celor doi, și tot într-o fracțiune de secundă a reușit să se prezinte în cel mai politicos mod posibil. Atât putea să se forțeze în acel moment. Inima îi era aproape în gât, fiind încă speriat de ce s-a întâmplat mai devreme. Acea putere imensă îi consumase aproape toate resursele de putere de care dispunea, iar nervii lui sensibili îl determinau să plece de acolo cât de repede putea. Se abținuse. Până la urmă aparențele contau în viitorul lui regat.

- Harry, ea este Genesis, o prietenă din copilărie. Înainte am locuit în aceeași casă cu ea. Tatăl ei este un nobil din Regatul de Sus, iar cum el nu a putut să ajungă, fiica lui a venit. Familia fetei este compusă din vrăjitori pur sânge care au fugit la răscoală, spune James dintr-o singură suflare.

Introducerea făcută de James era destul de amplă și fără semnificație pentru Harry. Prea multe informații într-un timp scurt. Pentru el era un alt invitat care a venit să se bucure de priveliște cu speranța în suflet că totul o să meargă prost. Nu însemnă nimic, dar cu toate acestea ceva îl intrigă. Cu toate suspiciunile posibile, nu crede că eșecul lui este singurul motiv pentru care fata a venit până acolo.

Probabil acum era doar paranoic, exagerând din orice cuvând și gest pe care le primește. Se săturase deja de tot ce se întâmplase în aceea seară, iar acest lucru se putea citi pe fața sa.

- Oh, un nobilul căzut, spuse gânditor. Ochii de jad ai bărbatului au cutreierat peste corpul fetei fără jenă, urmărind fiecare mișcare a pieputului, a ochilor și în final, rânjetul care îi apăruse pe față.

- Și motivul pentru care ai bătut drumul până aici în cel mai rece și aspru anotimp al anului a fost...? continuă Harry cu o întrebare analizănd din nou fiecare expresie și încordare, lasându-i timp să răspundă.

Pauza a durat parcă o eternitate pentru Genesis. Putea să îi spună de ce a venit, de ce a dorit cu atâta ardoare să ajungă în acest regat pierdut și regăsit la fiecare primăvară. De ce a vrut sa îl vadă pe el și de ce își dorește să îl cunoască atât de tare. Dar răspunsul o ardea mai tare decât flăcările de afară. Cum să îi spună că a venit că caute adevărul și să se răzbune? Cum putea să îi spună că el era recompensa pe care și-o dorea cu nerăbdare? Cum?

- Am ajuns aici din dorința de a căuta adevărul. În ceea ce privește iubirea - desigur, rezumă toate răspunsurile într-unul parțial adevărat.

- Iubirea? pufnește amuzant Harry în timp ce luă un pahar de pe tava servitorului care trecuse pe lângă el. Atunci cred că ai greșit regatul, adaugă acesta zâmbind sarcastic, savurând băutura tare dintr-o singură înghițitură. Nu ai ce să găsești aici legat de iubire. Poate doar dorința de răzbunare și gustul de sânge.

Acolo puteai să găsești orice altceva, numai Iubire nu. Fiecare încerca să strângă pentru el, fără să îl intereseze de nevoile celuilalt. Războiul a transformat regatul într-un loc plin de păcate și dorință de avuție. Nu găseai iubire într-un asemenea loc. Singurul moment în care se puteau accepta unii pe alții, într-un mod de iubire ascunsă, era reprezentat de petrecerile și sărbătorile importante din an. Rare, ce este drept.