Destrămarea Regatului (ON HOLD - Rewrite)

XV - Iluzia căștigului

     — De ce ne urmăreau? spuse Daniel privind spre trupul regelui care se îndreapta către ei.

     Harold respira greu. Hainele îi erau pline de praf amestecat cu sângele care curgea necontenit din locul unde-l străpunge săgeata. Nu se obosea să își acopere rana sângerândă sau măcar să aplice forță asupra ei, ci o lăsa să își facă de cap trimitându-i impulsuri în tot corpul. Vibra din cauza durerii, carnea fraged despicată pulsând continuu.

     Mergea încet, pășin cu grijă pe potecă. În depărtare se auzea un nechezat de cal - dar nu putea ști dacă este calul său sau altul. Le aruncă câte o privire fiecărui camarad în parte asigurându-se că toată lumea este bine înainte să răspundă.

    — Pe mine mă urmăreau, completă Harold. Au fost trimise de cineva, și cred că acel cineva încă este prin jurul nostru. Trebuie să mergem cu băgare de seamă, mai ales la pădure. Vraja care este pusă peste ea este mult prea puternică, iar ochii ne joacă feste la fiecare clipire.

    — Crezi că vor să ne împiedice să ajungem la vrăjitor? întreabă unul dintre băieți.

    — Mai degrabă cred ca vor să ne împiedice să ajungem înapoi acasă, îi răspunse Harold, uitându-se in jos spre haina ruptă de pe el. Suntem la jumătatea drumului, probabil la două - trei zile distanță de locul în care se află vrăjitorul, iar faptul că suntem atât de aproape este un pericol pentru noi. Nu știm ce poate să fie prin partea asta de regat. Am avut impresia că este mult mai aproape, dar drumul se tot lungește.

    — Crezi că Rebeca știe că ai părăsit regatul? îl întreabă James depărtându-se de la subiect.

     — Nu cred că știa până în dimineața aceasta, răspunse ridicând între două degete, din buzunar, scrisoarea primită de la Jacob.

    Mica bucată de hârtie era pătată pe alocuri de sângele lui. I-o înmânase lui Daniel.

   — O scrisoare? Ce scrie? întreabă din nou James , mai curios de data aceasta.

   — Jacob a binevoit să ne trimită o veste. Arcadian este în Thule, iar Rebeca încearcă să se încoroneze singură.

   — Ce să facă? replică Daniel nervos de gestui femeii deschizând plicul ferm. Își plimbase privirea peste rândurile negrese scrise cu grijă apoi continuă să spună: Uite, băiete, cum stă treaba: nu mi-a plăcut de tine deloc și am crezut ca este cea mai proastă decizie pe care Aflor a făcut-o în viața lui, dar cu sora ta la tron, ar fi și mai rău. Dorința ei după câștig și lipsa de respect pentru popor ar distruge și mai mult regatul.

    Harry îl privi fix pentru câteva minute, meditând la ceea ce îi spusese Daniel, apoi zâmbi.

   — Mulțumesc pentru sinceritate, spuse râzând, dar ai dreptate. Nici eu și nici Rebeca nu suntem potriviți pentru a conduce regatul.

   — Nu am spus asta, acum ești destul de potrivit, mormâi Daniel recunoscându-i în felul acesta calitățile de rege ale tânărului.

   — Harry nu ne întoarcem, nu?

   — Nu, nu facem asta! Ne continuăm drumul spre Salazar și terminăm ceea ce am început. De Rebeca mă ocup după ce ne ducem misiunea la bun sfărșit, conchise acesta privind spre desișul pădurii.

    Soarele apunea încet, lăsându-i în întuneric total. Frunzele copacilor erau prea dese prea a lăsa lumina slabă a lunii sau a stelelor să pătrundă, acestea umbrind la rândul lor poteca. Harry trimisese fluturi de foc pentru a lumina drumul, iar bărbații priviră uimiți la fluturii care îi înconjurau. Erau mici, dar lumina pe care o emanau era puternică. Trebuiau să își continuie drumul spre Salazar și sa o readucă pe Genesis la viață. Nu știa nici acum de ce venise fata in regat, de ce a murit atât de subit și de ce are sentimente pentru ea. Totul îi era contradictoriu, iar faptul că misterul se adâncea pe zi ce trece, îl făcea să se îndoiască de decizia pe care a luat-o. Putea oare să salveze pe cineva pe care nu cunoaște? Ce știe despre Genesis? Ce îi simte inima și ce îi spune mintea? Adevărul era ca nu știa de ce voia să facă asta, doar presințea că este o piesă importantă în demersurile pentru obținerea tronului. Totul începea să fie condus se un fir roșu: venirea ei, moartea ei, visul în care mama sa îl avertizează, dorințele nestăvilite ale Rebecăi de a conduce, Arcadian și trădarea lui Jacob. Un puzzel pe care începea să il priceapă, dar nu reușea încă să plaseze piesele în locurile potrivite.