Katy, o fata obisnuita, se indragosteste de profesorul ei de sport. Multe scantei se aprind intre ei dupa o serie neobisnuita de crime care ii fac probleme lui Katy. Indragosteste-te de o lume interzisa in care o singura gresala ii poate aduce pe ce...
Oprescalarmade pe noptiera care indica ora 09:00. Ma uit in jur si...si sunt tot in camera de osaspeti a lui Brook. Ma ridic din pat somnoroasa si ma indrept spre baie. Ma spal pe fata si cobor jos. -Neata! Spune Brook -Neata! Spun eu. -Cum ai dormit? -Amm...am dormit destul de bine, spun eu chiar daca se vede ca mint. -Voiam sa iti spun ca tatal tau va veni azi aici pentru ca maine e inmormantarea. -Pai...pe la ce ora ajunge? -Pe la 15:00. A da! Politia ti-a adus cateva din lucrurile din camera ta. Cateva machiaje, haine, carti pentru scoala... -Uhhh...scoala. Aproape am uitat! Am un test luni la algebra! -Stai linistita Katy. Toata lumea stie de ceea ce s-a intamplat. Tatal tau a vorbit deja cu profesorii. Esti scutita pentru doua saptamani. Nu poti sa mergi la scoala in asa momente. Testele o sa fie reprogramate. Acum relaxeaza-te! Totul o sa fie bine. -Mersii, Brook...imi pare rau ca m-am comportat urat ieri cu tine. -Te inteleg! Ai trecut prin multe. Mama ta te-a parasit, bunica ta a murit, tatal tau lucreaza in strainatate... -Mda... -Oricum! Am facut pancakes cu fructe de padure proaspete, sos de artar si inghetata. -Aww...multumesc, chiar imi e foame. Ai ceva vesti de la tatal tau? Stii, in legatura cu mama ta vitrega? -Nu.... spune el trist si ezitand sa continue ce avea de spus. -Daa... stiu cum este... aproape 18 ani a trecut si de cand mama mea m-a parasit... -Haide sa uitam de tot ceea ce s-a intamplat pentru un moment si sa mancam clatitele. M-am straduit foarte tare sa le fac. -Sunt chiar bune! -Suc de portocale? Spune Brook cu o fata zambareata. -Ar fi super! Dupa ce am mancat, mi-am luat lucrurile din doua cutii de carton si le-am dus in noua mea camera. Am scos cartile pentru scoala, cateva haine, cateva machiaje. Chiar imi sunt foarte de folos. Ma bucur ca mi le-a adus politia caci nu as mai putea sa pun piciorul in pragul acelei case niciodata. Imi amintesc balta de sange din living in care statea moarta bunica mea. Parca a fost ieri. Aa...defapt chiar a fost ieri. Iar aproape toata noaptea am fost interogata. Am dormit foarte putin. Scot din cutie si o pereche de Nike-uri dupa care o poza cu mine si cu bunica mea. Avea o rama alba, mata iar poza era facuta in living. Chiar langa canapeaua de unde bunica mea a rasuflat pentru ultima oara. Am luat scaunul de la birou si m-am urcat pe el pentru a lua cutia cu amenintari de pe dulap. Am deschis-o si am pus fotografia inauntru. Cand sa inchid cutia cu capacul ei am observat ca mai aparuse o scrisoare. Am inceput sa tremur. Am scos incet scrisoarea si am deschis-o cu grija: "Maine e mormantarea bunicii, a lui Alice cand e? "Umbra ta" Okay, chiar trebuie sa ma cert cu Alice. Imi iau telefonul si incep sa scriu un mesaj la Alice. Nu stiu ce sa ii spun... . Sunt santajata sa ma cert cu tine, daca nu cineva te va omorî la fel cum a fost omorata si bunica mea? Ohhh...nici nu am apucat sa ii spun lui Alice ca bunica mea a murit. Nu pot sa ii spun eu. O sa afle ea oricum. Bun, inapoi la mesaj... "Hei, Alice, nu cred ca mai vreau sa fim prietene. Nu pot sa iti explic de ce... e mai complicat. In orice caz e mai bine pentru amandoua daca nu mai vorbim." Nu pot sa cred ca trebuie sa fac asta...nu am de ales! Nu pot sa vad ce raspuns o sa primesc de la ea. Nici nu imi pot imagina...o sa ii dau block . Asa e cel mai bine. O sa vada mesajul si nu o sa poata sa raspunda. Simplu! Ding-Dong
-Katy! A ajuns tatal tau! Cobor scarile in graba si il vad pe tata. I-am sarit in brate: -Ohh...Katy, sunt atatea lucruri care trebuie sa le discutam. Ne-am pus la masa: -Maine, dupa cum cred ca stii, este inmormantarea bunicii tale. Nu poti sa locuiesti cu Brook pentru totdeauna iar cum tu nu ai inca 18 nu poti sa locuiesti singura. -Dar fac 18 in 3 luni. - 3 luni nu e putin. Nu am alta varianta decat sa demisionez si sa locuim impreuna. -Dar tata! Tie iti place la nebunie locul tau de munca. Nu te pot lasa sa faci asta. -Katy, tu esti pe primul loc. Esti mult mai importanta pentru mine decat un serviciu stupid. -Dar unde o sa lucrezi? -Ma pot angaja ca vanzator la un supermarket. -Nu te pot lasa sa faci asta. -Katherin! Am terminat discutia! Ti-am adus o rochie pentru inmormantare. A apartinut mamei tale, e singura amintire ce o am de la ea. Am luat rochia si am mers in camera. Am luat rochia din cutie. Era minunata. Era o rochie clos de un negru ametitor. Era stramta pe talie si urca pana la baza gatului, lasand umerii goi. Era mult prea frumoasa pentru o rochie de inmormantare. Am asezat-o pe un umeras.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ii ating materialul usor, apoi ma preling la podea incepand sa plang. Totul e vina mea! Bunica mea a murit din vina mea! M-am certat cu Alice din vina mea! Tata trebuie sa renunte la serviciu din vina mea! Am dus in baie in fata oglinzii. Am luat un cutit si mi l-am tinut sub barbie. Inca un centimetru, inca un milimetru...sangele curgea ca stropii de ploaie pe cutitul care ulterior a devenit rosu. Totul e in ceata, nu pot sa mai vad nimic. Cad pe jos iar de aici...negru.
