Jocul pasiunii - I. Spune-mi că mă vrei!

Capitolul 11 / În inima diavolului

- Bell, pot să te întreb ceva?

Inima mi-o luase la galop. Simțeam furnicături în fiecare părticică a corpului meu, iar mâna lui Max care se plimba ușor pe spatele meu, nu ajuta deloc.

Am clătinat ușor din cap, în semn afirmativ și așteptam să spună ce dorește. Dar mintea mea nu putea sta la nimic acum, nu când el era gol lângă mine cu acel corp bine conturat, asemănător unui zeu.

- Nu vreau să par în momentul ăsta un bădăran..dar ai mai fost cu cineva? Mă refer..te-a mai atins așa cineva? Umm..

El nu-și găsea cuvintele ca să mă întrebe dacă mai sunt virgină, iar eu nu eram în stare să leg nici două cuvinte.

- Max! Mă întrebi dacă sunt virgină?

- Da, asta încerc.

Max P.O.V : 

În cea mai mare parte a timpului, eram un nesimțit convins. Un măgar, cum mă numeau toate, după ce le foloseam trupurile, apoi le aruncam la pe niște păpuși învechite care și-au pierdut din farmec pentru mine. Dar cu Bell era diferit și acum mă străduiam să nu o dau în bară.

O vedeam stânjenită în fața mea, cu mâinile trăgând de materialul fin, încercând să-și acopere părțile goale. Pentru prima oară o vedeam vulnerabilă în fața mea, rușinată, încercând să se ascundă. Întotdeauna era inabordabilă, încrezătoare și stăpână pe situație, însă nu și acum.

Începusem să o iau razna când răspunsul ei nu mai venea, iar eu deja îmi făcusem filme cum altul o atinge și o are pe Bell a mea.

Îndrăgostit nu am fost niciodată, însă când vine vorba de ea, simt o gelozie fără limite, simt nevoia să o posed, să fie doar a mea, așa cum nu a mai fost a nimănui.

Deveneam obsedat de o femeie despre care am constatat că nu știu nimic... Era în preajma mea de luni întregi, însă nu știam nimic. Tot ce era legat de ea, era un mister. Femeia asta parcă picase din cer. Dar la felul cum acționa, aș spune că însuși diavolul mi-a trimis-o. Perfectă pentru mine. Puternică, fără frică, fără slăbiciuni.

Știam însă că ascunde ceva și vroiam să aflu. Vroiam să-i intru în minte, să aflu ce gândește, ce simte, pentru că nu lăsa nimic la vedere și asta mă înnebunea.

I-am luat suvița de păr ce-i atingea obrazul între degete și i-am așezat-o după ureche. Era frumoasă. Incredibil de frumoasă.

Bell. Prima mea obsesie.

- De ce nu-mi răspunzi?

- De ce te interesează viața mea privată?

Mi-a întors-o imediat, scurt, dar exact la țintă.

- Ești goală, în patul meu.. și mă întrebi asta?

- Nu e treaba ta.

Am rânjit și dintr- mișcare am întors-o pe spate și m-am poziționat între picioarele ei, începând să o sărut pe gât și mușcând-o tot mai tare.

Cu mâna dreaptă îi frământam sânul, iar cu stânga îmi făcea loc spre feminitatea ei.

Era umedă, puteam simții că nu-i eram indiferent și am zâmbit la gândul ăsta.

Încă era totuși neliniștită și rușinată. Mâinile mele îi explorau în continuare corpul, nebăgând în seamă protestele ei.

- Dacă nu e prima oară, nu o să te deranjeze dacă o să fiu mai brutal. Nu-i așa?