Jocul pasiunii - I. Spune-mi că mă vrei!

Capitolul 30/ Bell is back

* Am decis să scriu momentul din partea trecută şi din perspectiva lui Max, pentru că vroiam să-l dezvolt mai mult însă nu am apucat şi vroiam neapărat să-l postez.*

Din perspectiva lui Max:

Am acceptat să intru în cadă, nu ştiu de ce, dar pur şi simplu vroiam un moment de linişte cu ea. Nu-i puteam face faţă. Era propria mea diavoliţă. Şi oricât încercam să păstrez distanţa, inima mea cerea exact contrariul. Şi trupul meu la fel, pentru că dacă în lipsa ei "jucăria" mea nu funcţiona, acum aveam parcă o erecţie continuă şi simţeam că o să explodez. Mă provoca de fiecare dată când avea ocazia şi nu ştiu cât o să mă mai pot abţine.

Adevărul e că cel mai teamă mi-a fost de faptul că mă minţise în legătură cu puritatea ei. M-ar fi dezamăgit, şi nu pentru că mai avusese pe cineva, pentru că o femeie la 1000 rămâne virgină la vârsta ei, ci pentru că-mi creasem o imagine a ei diferită, inocentă şi-mi doream să nu o mai fi atins nimeni înaintea mea, vroiam să fiu eu primul şi ultimul care-i simte gustul. Confirmarea ei mi-a dărâmat şi ultimul zid care mă oprea să nu smulg hainele de pe ea.

Am tras-o în braţele mele, în cadă, lipindu-i pielea fină a spatelui de pieptul meu fierbinte. Aş fi stat aşa la nesfârşit. Am râs în mintea mea de mine, pentru că înainte să o cunosc, dacă cineva mi-ar fi spus că o să mă îndrăgostesc îi râdeam în faţă. Nu credeam că un om ca mine poate avea o inimă care să iubească atât de nebuneşte.

Îi sărutam gâtul, simţindu-i parfumul care mă ameţea şi cu care eram atât de obişnuit. L-ar fi recunoscut dintr-o mie, pe ăsta l-a folosit de când o cunosc şi nu mi-ar dorii niciodată să-l schimbe, pentru nările mele parfumul ei era mângâiere.

Totuşi.. ceva încă mă frământa şi erau atâtea întrebări la care nu am primit un răspuns şi nu ştiu dacă există unul. Aşa că am făcut-o, am pus întrebarea ce mă neliniştea cel mai tare şi mă ţinea nopţile treaz : " De ce nu mi-ai spus adevărul, Bell? " . Bineînţeles, îi fusese teamă să-mi spună, dar nu s-a gândit cât o să doară dezamăgirea ce mi-a provocat-o minciuna ei. Îmi era greu să trec peste faptul că nu-mi cunoscusem iubita.. atât de mult timp am trăit cu impresia că iubesc pe altcineva. Nici măcar numele nu i-l ştiam. Asta a durut cel mai tare, faptul că nu am ştiut cine e nici măcar o secundă.

Buzele ei erau lipite de ale mele, lăsându-mi sărutări fierbinţi, iar eu practic eram hipnotizat de frumuseţea ei. Fără doar şi poate este cea mai fascinantă femeie din lume. Ştiam că o să-mi ia minţile din prima clipă în care am văzut-o, dar nu am crezut că în halul ăsta. Mi-am dat seama de ce înseamnă ea pentru mine atunci când plecase şi am început să o caut peste tot, dar nu era de găsit. Pe atunci credeam că e doar un joc al pasiunii, o obsesie, dar era mult mai mult. Credeam că nu o voi mai vedea niciodată, dar nu m-am putut oprii din căutat, nu vroiam să accept asta. Era singura femeie în toată lumea care mi-a atras atenţia, nu puteam pur şi simplu să o las. Acum mi se părea incredibil în ce stadiu am ajuns. O iubeam, din toată inima mea murdară, de diavol, dar o iubeam cum nu am iubit vreodată pe cineva.

Săruturile noastre s-au intensificat, şi habar nu am cum, mâna mea a ajuns pe sânii ei, mângâindu-i, apoi am coborât spre feminitatea ei, dar s-a întors spre mine. Doamne, dacă ştia ce-mi provoacă. Acum stătea în fund, cu picioarele încolăcite după spatele meu şi o simţeam perfect, nu puteam decât să-mi imaginez cum voi face dragoste cu ea din poziţia asta. Dar vroiam să-i ofer o prima oară ca în filmele romantice. Vroiam să simtă cât e de specială pentru mine şi să fac şi prima noastră noapte să rămână specială în amintirea ei. Am oprit-o şi am rugat-o să aştepte. Vroiam să pregătesc totul ca la carte.