Black coffee and green tea

Capitolul 4: Pregărirea

Mătușa m-a învățat pe la 12 ani poziția perfectă  de stat pe un scaun a unei domnișoare, capul trebuie ținut ridicat, coloana dreaptă, dar nu forțată și picioarele aranjate(în nici un caz unul peste altul) în partea dreapta sau în stânga. Îmi amintesc că de fiecare dată când stăteam într-un mod necuvincios avea un fel de liniar cu care mă lovea peste spate. Vreo câteva luni bune am avut vânătăi roșii pe spate și peste genunchi, de atunci mi-a intrat în reflex să stau în orice situație în această poziție pe care ea mi-a impus-o, chiar dacă sunt la mii de kilometri departe de mătușa Emma. 

Chiar și acum, când vorbesc cu ea la telefon am aceeași poziție pe patul din camera mea și a Sofiei. Vocea mătușii, severă așa cum mi-o amintesc îmi pune aceleași întrebări parcă înregistrate pe bandă, dacă am ajuns, cum a fost zborul și transportul de la aeroport, cum este vremea și daca m-am bucurat de festivitatea de premiere. În final a aruncat câteva întrebări despre Erick și Sofia, de fratele meu însă uitând. Mă gândesc că a vorbit deja cu el și nu îi mai este în minte. 

-Ar fi bine să te culci devreme în seara asta pentru ca mâine să poți să te duci să îți cumperi manualele și cărțile, zice și simt cu mă ia cu rău când mă întorc spre Sofia care probează o rochie multă cu paiete.

-Da, eu si Sofi suntem extenuate de la zbor și după ce vom face o baie o să ne băgăm în pat, spun și un chicotit enervant se aude destul de încet în spate. 

-Cea mai bună decizie, zice și eu îmi mușc buza vinovată.

Mă întreb cum mă va pedepsi Cerul pentru că îmi mint mătușa. Am o vagă impresie că seara asta va fi o pedeapsă în sine.

-Oricum, continuă ea, să mă mai suni după ce începeți cursurile ca să mă ții la curent cu programa din acest an. 

-Desigur, mătușă Emilia, spun supusă.

Bine înțeles că nu va vrea să o mai deranjez decât daca e ceva cu adevărat important precum educația mea.

-Acum voi închide, unchiul tău îți transmite salutări.

-Îi mulțumesc și îi  trimit salutările mele, de asemenea. O seară plăcută pentru amândoi! îmi închei salutul și mătușa închide iar eu mă simt pentru prima dacă liniștită.

E ca și cum aș respira din nou după câteva minute în care nu am avut cum să o fac. Ceasul de pe perete indica ora 9 fără un sfert, iar eu mă îndrept resemnată spre bagajul meu pentru a găsi ceva de îmbrăcat. Mi-a trecut de mult faza de negare a acțiunilor Sofiei, pentru că o cunosc deja de 2 ani buni care m-au instruit că dacă își pune ceva în cap are deja pregătit și ceva de șantaj. 

Geamantanul Sofiei stă deschis pe pat, în timp ce stăpâna lui se admiră în oglinda șifonierului în acea rochie neagră cu paiete. Eu nu am nimic la fel de indecent de îmbrăcat pentru că mătușa nu ar accepta niciodată, dar nu e ca și cum aș avea nevoie. Până la urmă am un iubit, la care țin destul de mult... și pe care am omis intenționat să îl chem în seara asta. 

- Și, spune Sofia în timp ce eu trag de geamantanul meu spre pat, cum se face că am ratat ocazia de a-l revedea pe Erick. 

Îi arunc o privire pieziș (evident că nu îl suportă pe galantul și manieratul meu prieten pe care ea îl numește simplu...  plictisitor). Erick nu e plictisitor, e ceea ce am nevoie și Sofia știe asta... încearcă chiar să o și accepte ocazional.

-Nu îi prea plac cluburile, spun și aceasta își înăbuși un râs.

-Da, de parcă ar mai fi fost vreodată. 

-Noi am mers doar de trei ori! protestez strâmbându-mi la amintirea tuturor problemelor în care am intrat atunci când Sofiei i-a venit cheful de aventură.