Loving the Bad Boy

Capitolul 1

-Emma-

„Poți să te dai tu de bună voie sau o să te dau eu cu forța." Am zis, scrâșnind din dinți.

„Iubito, ești micuță. Chiar crezi că poți să mă dai tu pe mine la o parte?" A zis Aiden cu un rânjet pe față.

L-am atacat cu o privire de foc. „Poate că sunt mică, dar nu sunt slabă. Și sinceră să fiu, nu prea pari foarte puternic." Chiar și după ce l-am jignit, rânjetul nu i-a dispărut de pe buze.

„De ce nu încerci, ca să aflăm?" A răspuns el. Tot ce am putut face a fost să fac câțiva pași în față și speram ca ochii mei să arunce cu lasere pentru a-i nimeri capul. Cum am intrat într-o ceartă cu bad boy-ul școlii? Păi, totul a început cu o dimineață disfuncțională.

„Emma! Emma!" Am auzit vocea mamei țipând de după ușa încuiată, dar m-am prefăcut că nu o aud și m-am foit în patul meu cald. „Emma, e 8:10 și școala începe în douăzeci de minute!" La auzul cuvintelor ei, ochii mi s-au deschis instant și m-am ridicat în fund, bine, cel puțin am încercat.

Eram așa de învăluită de plapumă și următorul lucru pe care l-am simțit după suprafața patului a fost podeaua rece. „Auci."Am gemut încă stând pe grămada de așternuturi. Am stat ceva timp pe gânduri pentru a-mi aduce aminte de ce m-am ridicat din pat și apoi realitatea m-a lovit, școala. „Rahat!" Am țipat și m-am ridicat într-un sfârșit după ce am ieșit din grămada de așternuturi. Am fugit spre baie și am făcut cel mai rapid duș din totdeauna. Am ieșit din duș în mai puțin de un minut. Mi-am spălat dinții ca și cum aveam super speed în braț și după am fugit afară din baie.

M-am uitat la ceasul deșteptător de pe noptieră și, mda, cineva nu a vrut să mă trezesc în dimineața aceasta. Este ora 8:15, cincisprezece minute rămase. Am rânjit pentru mine însămi pentru că mai aveam destul timp, dar cu toții știm că viața nu e cinstită. Când mi-am deschis dulapul să văd cu ce mă îmbrac, grămada de haine care o băgasem aseară acolo pentru a-mi face curat în cameră, a căzut ca o avalanșă pe mine.

M-am uitat în jos la toata grămada. „Ahh, căcat. Nu am timp pentru asta!" am luat un tricou negru și o pereche de blugi din grămadă și le-am îmbrăcat. Mi-am apucat rucsacul și am fugit jos pe scări.

Când am intrat în bucătărie nu am apucat să zic nimic că mama a vârât o bucata de pâine prăjită în gura mea. „Du-te, Amy te așteaptă afară. Mai ai zece minute." A zis. Am aprobat și am zburat afară pe ușa principală până în Toyota Camry din fața mea. Cum m-am urcat în mașină, aceasta a pornit pe drumul principal și mi-am pus centura.

"Dacă mai întârzii o singură dată din cauza ta, îți ard laptopul." A zis cea mai bună prietena a mea, Amy.

Bucata de pâine prăjită pe care o aveam în gură a căzut pe podeaua mașinii. „Nu poti!" Am declarat.

„Pot, și o voi face." A zis, dându-mi o privire de rechin.

„Ei bine, dă-i bătaie, femeie." Am țipat în urechea ei.

„Așa o să fac." A țipat înapoi.

M-am uitat la telefon și mai sunt șapte minute până să înceapă ora. Amy a intrat în parcarea liceului Jefferson și a parcat în primul loc liber pe care l-a vazut. Cum motorul mașinii s-a oprit, am luat-o la fuga spre clădire și știam că dacă nu alergam, vom întârzia. M-am uitat din nou la telefon și mai erau încă cinci minute.

„Grăbește-te!" Am țipat la Amy care se târa în spatele meu.

„Încerc!" a țipat înapoi. M-am uitat în spate și am văzut cât de departe era de mine și când am vrut să mă întorc să văd pe unde merg, am intat în ceva tare care m-a proiectat direct pe podea.

„Au." Am zis, ținându-mi capul care a făcut cunoștință cu asfaltul tare.

„Emma!" A strigat Amy. Mi-a apucat mâna și m-a ajutat să mă ridic. „Ești bine?" A întebat îngrijorată.

„Da." Am răspuns. „Ce dracu am lovit?" Am întrebat și înainte ca Amy să poată răspunde, o voce groasă i-a luat-o înainte.

„Pe mine." Spune vocea groasă. M-am uitat în sus și am oftat. „Data viitoare, uită-te pe unde mergi." A spus el, curățându-și murdăria invizibilă de pe tricoul alb. Da, stând în fața mea, era nimeni altul decât bad boy-ul școlii, Aiden Black. Un clișeu, nu crezi?

„Scuze, nu știam că o grămadă de cenușă îmi stă în cale." Am zis un pic mai tare, ca Aiden să audă.

„Repetă asta." A zis el și uite aici m-a adus gura mea mare.

„Doar dă-te." Am zis. „Nu am timp pentru copilăriile tale."

„De parcă eu am timp pentru tine." A declarat, băgându-și mâinile în buzunarele blugilor negri.

„Emma, trei minute." A șoptit Amy. „Chiar nu avem timp, asta dacă nu vrei ca Dn. Gray să ne taie capetele pentru că am întârziat. „Mi-am pus mâinile semn de pace pentru că știam că va trebui să plec și să o las baltă. Amy m-a bătut pe umăr, semn că trebuie să plecăm.

M-am uitat la Aiden căruia i-a apărut pe fața un rânjet victorios știind că trebuia să dau înapoi. Am mers spre el și pentru o secundă am stat lângă urechea lui. „Asta nu s-a terminat." Am zis.

„Oh, tremur de frică." Puteam auzi amuzamentul din vocea lui.

Un rânjet s-a format pe buzele mele. „Ar trebui." Au fost ultimile cuvinte pe care i le-am adresat și am trecut pe lângă el lovindu-mi umărul de al lui.

„Ești nebună?" m-a întrebat Amy în timp ce am intrat la timp la prima oră.

„Poate." Am zis, dând din umeri în timp ce ne-am așezat la locurile noastre din mijlocul clasei fix când clopoțelul a sunat.

„Tocmai ai declarat război cu cel mai înfricoșător bad boy al școlii. Trebuie să fii nebuna, cred că te-ai lovit la cap destul de rău mai devreme."

„Ce e așa de înfricoșător la el?" Am întrebat, punându-mi caietul de notițe pe bancă.

„Nu ai auzit zvonurile?"

„Ce trecut?" am întrebat dezorientată.

Amy a zâmbit la mine neîncrezatoare. „Vorbești serios? Ești în școala asta de aproape patru ani și tu nu știi?" Am dezaprobat. „Zvonurile spun că Aiden face parte dintr-un cerc masiv de droguri și pentru asta a fost arestat de nenumărate ori, dar nici unul din lucrurile astea nu apare în cazierul lui pentru că au fost șterse de către părinții lui care au o mare influență la noi în oraș."

„Deci, în concluzie, un copil bogat își face de cap. Nu văd problema." Am zis, bătând capătul pixului de bancă.

„Emma, e periculos. Și am mai auzit că Derek Smith și Matt Ryder fac și ei parte din cercul ăla."

„Băieții, tot băieți rămân." Am spus, scriind ce a notat la tablă Dn. Gray, proful de mate, înainte să începem ora.

„Te pot scoate afară din jocul vieții doar printr-un inocent clipit și fără să se uite înapoi."

„Înfricoșător." Am zis, nefiind atentă la ea.

„Emm-" Amy a început, dar a fost întreruptă de proful de mate care a început ora.

Știu că ea încearcă să mă atenționeze în legătură cu Aiden și grupul lui. Sinceră, nu sunt deloc speriată. Bad boy sau nu, nu voi lăsa pe nimeni să treacă peste mine. Nu azi, nu mâine, niciodată.