TORN

capitolul 2

     Reusira cu greu sa treaca de controalele de securitate si sa iasa intr-un final din aeroport. Personalul ii lasa sa iasa pe propria lor raspundere, si pentru ca aveau cu totii nevoie de ingrijiri medicale, iar ei nu erau chiar pregatiti pentru un numar atat de mare de victime. Gasira rapid masina lui Junmyeon in parcare, se urcara cu totii si apoi el demara in tromba.
     Fata realiza dupa cateva minute ca era cazul sa il sune pe iubitul ei, pentru a-i spune ca erau ok amandoi si ca aveau sa mearga la spital. Isi inchipuia ca baiatul trebuia sa fie foarte ingrijorat daca aflase deja de accident.
- Imi poti spune la ce spital mergem?
- La Seoul National Univerity, e cel mai aproape si este complet pregatit pentru astfel de urgente.
- Multumesc. Cineva ne astepta la Gimpo, si banuiesc ca este foarte ingrijorat acum daca nu am ajuns si mai ales daca a aflat de accident.
- Oh doamne, da! Spune-i ca mergem la SNU, daca e poate veni acolo.

Fata forma numarul prietenului ei, si el ii raspunse in 2 secunde, spunandu-i ca aflase de accident, si fiind foarte ingrijorat de faptul ca la aeroportul Gimpo oamenii care asteptau nu fusesera informati de intamplare si nu li se spusese nimic legat de motivul intarzierii. Jia il linisti spunandu-i ca ea si Kris sunt bine dar ca mergeau la spital pentru ca el inghitise prea mult fum, iar el ii raspunse ca avea sa vina imediat acolo. Desi fata il asigura ca nu se intamplase nimic foarte grav, el era inca foarte panicat si dorea sa ii vada cat mai repede pe ea si pe fratele ei. Ajunsi in curtea spitalului Junmyeon opri masina langa sectiunea de urgente, si ruga un agent de paza sa ii dea cateva minute ragaz pentru a muta masina, pentru ca vroia sa il duca repede pe Kris inauntru. Omul se cutremura atunci cand auzi ca au calatorit cu avionul care venise din Shanghai deoarece aflase si el de accident. Se oferi sa parcheze el masina si sa ii aduca apoi cheile, iar Junmyeon ii multumi de cateva ori pentru disponibilitate, desi nu intra in atributiile lui.
     Cei trei tineri se indreptara grabiti catre usa spitalului, si fura vazuti imediat de un medic care veni sa ii primeasca, fiind preocupat de faptul ca unul dintre ei nu putea merge singur si era aproape inconstient. Il asezara imediat pe o targa si plecara cu el, chemand alti colegi care sa ii verifice si pe Junmyeon si Jia. Din fericire amandoi erau teferi, si nu aveau decat cateva julituri minore cauzate de saritura pe toboganul gonflabil pe care se aruncasera. Se asezara apoi pe scaun in sala de asteptare, si dupa cateva minute, Jia se intoarse brusc catre baiatul de langa ea:
- Junmyeon! Doamne cu toata nebunia asta nu am apucat sa iti multumesc cum trebuie.
- Stai linistita, este o situatie foarte grea, inteleg. Si am facut doar ceea ce ar trebui sa faca fiecare persoana de pe acest pamant intr-o imprejurare de genul.
- Da, dar...in astfel de situatii nu e usor sa reactionezi rapid sau sa nu te pierzi cu firea. Adica....nu stiu ce am fi facut daca nu erai acolo, incepu ea sa planga strangandu-l brusc in brate.
- Shhh, e in regula, stai linistita. Ma bucur ca am fost acolo si ca am putut ajuta cumva. Dar stii ca nici macar nu mi-ai spus cum te cheama? ii zambi el apoi, incercand sa o faca sa se linisteasca.
- Oh doamne, nu am realizat asta. Ai dreptate, se panica fata brusc. Numele meu este Wu Jia.
- Ma bucur sa te cunosc, Jia! Adica daca pot sa spun asa ceva avand in vedere circumstantele. Esti din China?
- Da, m-am nascut si am crescut in Shanghai. Si astazi...era ziua in care eu si fratele meu ne mutam definitiv din China. Am decis sa incepem o viata noua aici in Coreea. Si...pot spune ca am inceput bine, ofta fata.
- Serios? V-ati mutat aici?
- Ahhh, da. Cred, adica. Nu am ajuns tocmai bine insa...am zis sa o luam de la capat aici.
- Aveti familie aici? Scuza ca tot pun intrebari, dar mi se pare interesant faptul ca ati venit in alta tara.
- Nu, nu avem familie, doar...
- Jia!!!! se auzi o voce tipand in spatele ei.
- Daeeee!!! tipa fata sarind in picioare si alergand catre baiatul care tocmai intrase pe usa spitalului.
- Doamne, cat ma bucur ca esti bine, zise el ingrijorat masurand-o pe Jia din cap pana in picioare. Mi-a fost dor de tine! spuse apoi incet, mangaindu-i obrazul si sarutand-o suav.
- Si mie dragul meu, spuse fata abandonandu-se imbratisarii lui calde.
- Cum se simte Kris?
- Cred ca e bine, doar a inghitit mult fum. Astept sa se intoarca doctorul care se ocupa de el sa vedem ce ne spune. Ah, stai putin, trebuie sa iti prezint pe cineva. Vino, il lua ea de mana. El este Junmyeon, cel care ne-a ajutat pe mine si pe Kris sa iesim mai repede din avion. Nu cred ca am fi fost aici fara el. Junmyeon, el este iubitul meu, Jongdae.
- Buna! Ma bucur sa te cunosc, zambi Jongdae dand mana cu baiatul. Iti multumesc mult pentru ajutor.
- Nu am facut nimic deosebit, zambi Junmyeon la randul lui.

     Cei trei fura intrerupti de o usa care se deschise brusc. Un doctor in halat alb iesi.
- Este careva dintre voi familia baiatului?
- Da eu! Sunt sora lui, zise Jia repede. Cum se simte??
- Este in regula domnisoara, nu va faceti griji. Doar vreau sa il mai tinem sub observatie o seara, pentru siguranta. A inhalat ceva fum, dar in rest este bine. Voi sunteti ok amandoi? zise barbatul uitandu-se catre ea si Junmyeon.
- Da suntem bine.
- Ok, atunci mergeti acasa, si lasati-l pe domnul Wu pe mana mea. Veniti maine la ora 10 aici, si vedem care mai este starea lui. Acum are in mare parte nevoie doar de odihna, si voi la fel. Nu vreau sa va vad ca stati pe aici toata noaptea cumva!
- Dar...incerca Jia sa protesteze.
- Are dreptate Jia! zise Junmyeon bland. E cazul sa mergem acasa pentru ca si noi avem nevoie de odihna.
- Offf bine!! Maine vii cu mine Dae?
- Iubito imi pare rau, dar maine nu sunt in oras, mormai baiatul incurcat.
- Daca nu va deranjeaza pot veni eu sa il luam pe Kris de aici, e ok.

Cei trei cazura de acord, Jia ii dadu baiatului numarul ei de telefon, si isi luara la revedere. Junmyeon simti o usoara strangere de inima cand se uita in urma fetei care il tinea de mana pe iubitul ei.
Scutura repede din cap, incercand sa elimine acele ganduri. Nu se putea uita la o fata pe care abia o cunoscuse mai ales ca ea avea pe cineva. Insa i se parea ca nu avea sa isi poata lua gandul de la ochii ei negri si patrunzatori, si de la zambetul ei minunat. Nu intelegea ce i se intampla, nu i se mai intamplase sa fie atras de o fata la prima vedere, si mai ales avand in vedere circumstantele in care se cunoscusera. Ofta, frecandu-si fruntea, si se indrepta catre parcare. Se indrepta catre casa si isi facu un dus rece dupa care manca ceva.
Se gandi sa ii dea Jiei un mesaj pentru a o intreba de adresa de unde sa o ia in ziua urmatoare. Lua telefonul in mana si se uita la el timp de cateva minute. Nu avea curaj sa ii trimita mesaj, si nu intelegea de ce. Se hotara sa o faca in cele din urma, iar fata ii raspunse aproape imediat.

Nu reusi sa doarma prea mult in acea noapte, deoarece se tot gandea la faptul ca nu ar fi fost intelept sa o revada pe fata a doua zi. Daca ar fi stiut ca nu o va mai revedea ar fi fost altceva. Dupa ce toata dimineata se invartise prin casa, se hotara sa se urce intr-un final la volan. Se opri in fata blocului Jiei, si ii dadu un mesaj. Fata cobora in doua minute, si se urca in drepta lui multumindu-i din nou pentru disponibilitate.
Nici ea nu dormise prea mult in seara precedenta, si nu era convinsa ca acest lucru se datora accidentului, starii fratelui ei, sau faptului ca tocmai cunoscuse un baiat al carui zambet o facuse sa se indoiasca oarecum de ceea ce simtea. Incercase subit sa isi reprime aceste ganduri, deoarece se gandise la iubitul ei si la faptul ca nu era corect sa aiba in minte imaginea altui baiat. Inima si mintea ei o luasera insa razna din nou atunci cand se urca in masina lui Junmyeon si el ii zambi. Isi musca limba in incercarea de a nu zambi, insa fu in zadar.
In cateva minute ajunsera la spital, si il gasira pe Kris in forma foarte buna, si dornic sa iasa de acolo. Ii povestira intamplarile din ajun, si baiatul de cutremura sa afle cat de grav fusese accidentul, mai ales ca avionul arsese apoi complet. Imaginile prezentate la televizor il ingrijorasera pe Kris insa fusese linistit de doctorul care il ingrijea, care ii spusese ca el si sora lui erau teferi. Ii multumi si el lui Junmyeon pentru ajutorul acordat. Baiatul se pleca in fata lui, repetand ce ii spusese Jiei cu o zi inainte, si anume ca era un lucru pe care simtise nevoia sa il faca intr-un asemenea caz. Ii duse apoi pe cei doi inapoi acasa si isi lua la revedere de la ei.
     Cand ajunse si el inapoi acasa, se aseza pe canapea si isi lasa capul in maini. Isi spuse ca spera sa nu mai aiba de-a face cu Jia, pentru ca nu stia cum sa reactioneze in apropierea ei, si nu vroia sa faca ceva sau sa ii scape vreo replica sa o deranjeze sau sa o sperie.

- Dar de ce nu a venit Jongdae cu tine astazi si de ce ai venit cu tipul ala?
- Kris, serios ma intrebi asta?? se enerva Jia. Dae e plecat din oras astati, si Junmyeon s-a oferit sa ne ajute. Noroc cu el, pentru ca nu avem chiar pe nimeni in oras, nu?
- Da, dar nu imi place faptul ca petreci timp cu un alt barbat care nu e prietenul tau!!
- Termina cu prostiile! Nu petrec timp cu nimeni in sensul in care spui tu, si apoi...omul asta ne-a salvat. Sau ai uitat acest mic detaliu???
- Ok, ok, stiu asta, nu te enerva! Ziceam doar ca as vrea sa stai mai mult cu Dae.
- Abia ne-am mutat in Seul, si nu am ajuns tocmai bine. Cand sa petrec mai mult timp cu el?? Ai rabdare si tu, nu ma mai presa.
- Asta cred ca se va schimba cand va veti casatori, zise Kris incet.