TORN

capitolul 9

Jia se trezi cu o durere de cap incredibila. Se ridica panicata, observand apoi ca se afla intr-un pat pe care nu il cunostea. Il vazu pe fratele ei stand intr-un fotoliu din apropiere.

- Kris? Ce naiba am patit?
- Jia!!! Oh doamne in sfarsit te-ai trezit!! Cum te simti? o intreba el panicat.
- Ma doare capul al naibii de tare, dar in rest cred ca bine....sovai fata. Ce naiba s-a intamplat? Unde suntem?
- In Coreea, dar vreau sa stiu ce..
- Coreea???? Cum adica suntem in Coreea? tipa ea.
- Jia, nu mai tipa, zise el bland, asezandu-se pe marginea patului. Asta vroiam sa stiu, ce anume iti amintesti, deoarece cred ca ai un fel de amnezie temporara.
- Pai nu imi amintesc sa fi venit in Coreea, deci ce sa zic? Imi aduc aminte doar ca ne pregateam de plecare, cred...Dar ce am patit? Unde este Jongdae? Nu e aici cu noi?
- Nu, raspunse incet baiatul. Povestea este lunga, dar o sa ti-o pot spune abia cand te vei simti mai bine. Nu vreau sa te ingrijorez degeaba.
- Vreau sa stiu totul Kris. Acum! mormai Jia, masandu-si tamplele.
- Bine, dar vino in bucatarie sa mananci ceva, pentru ca sigur iti e foame. Dormi de ieri dimineata.
- De ieri? Ce naiba?

Fata isi urma fratele in bucatarie. Baiatul ii puse in farfurie niste pui in sos de lamaie, si ii puse alaturi un pahar de apa in care ii pusese un praf alb fara ca ea sa vada. Se aseza langa ea la masa si mancara impreuna. Se bucura ca ea nu isi aducea aminte chiar nimic din ultimele luni petrecute in Coreea. Nu sperase ca medicamentul pe care i-l daduse sa isi faca efectul chiar atat de bine.

- Bun, deci imi zici si ce am patit si de ce nu imi aduc aminte nimic? zise ea din nou dupa ce il ajuta pe Kris sa spele vasele.
- Sigur ca da draga mea. Imi pare rau ca trebuie sa auzi asta, insa...isi drese el vocea, de cand am venit aici in Seul te-a tot urmarit un tip care vroia neaparat sa fie cu tine, si care a facut tot posibilul sa te desparta de Dae.
- Ceeeee? Cum e posibil??
- Ok, Jia, calmeaza-te. Baiatul asta te-a rapit si te-a tinut in apartamentul lui ceva vreme, plus ca ti-a dat pastile ca sa stai linistita si sa nu pui intrebari.
- Si in timpul asta tu si Dae nu ati facut nimic?
- Nu puteam sa facem nimic pentru ca riscam sa iti facem rau! Abia ieri am reusit sa te prind singura si te-am adus inapoi acasa.
- Oh doamne. Iti multumesc Kris, sopti fata cu lacrimi in ochi aruncandu-se in bratele lui. Pot sa il vad pe Jongdae?
- Nu cred ca e indicat, sincer...
- De ce?
- Pai...voi v-ati despartit de fapt. Tipul asta care te urmarea te-a convins ca il iubesti pe el, asa ca l-ai lasat balta pe Jongdae. S-au intamplat multe cat ai fost in casa lui.
- Stai, adica vrei sa spui ca am locuit cu un barbat cu care nu eram maritata??
- Da, dar nu te mai gandi la asta, nu a fost vina ta. Te-a amagit si te-a pacalit, si..
- Unde e?? tipa fata nervoasa. Il omor!!
- Shhh, Jia calmeaza-te! Doctorul mi-a zis ca ai nevoie de multa odihna ca sa iti revii si sa iti amintesti tot. Pentru mine asta conteaza cel mai mult, pentru ca vreau sa fii bine.
- Bine, dar nu pot, ma stii foarte bine. Vreau sa il vad din nou pe Dae, sa ii cer iertare. Nu vroiam sa ma despart de el.
- Stiu, insa nu cred ca e cazul sa va vedeti, mai ales in conditiile astea.
- Mda, stiu. Si acum ce facem daca sunt in sfarsit acasa?
- Eu cred ca cel mai bine si mai sigur ar fi sa te mariti.
- Ce sa faaaaac? tipa ea ridicandu-se de pe canapea. Cu cine naiba sa ma marit?
- Cu fiul unui partener de afaceri. Asa macar as sti ca esti bine si ca are grija de tine.
- Stai putin Kris, nu ma pot marita doar pentru ca vrei tu sau ca e bine pentru afacerile tale. Nici macar nu il cunosc pe tipul asta!!
- O sa il cunosti, nu asta e problema. Iti garantez eu ca e un baiat bun. Nu te-as fi lasat pe mana oricui, nu te ingrijora. Oricum, asta e doar o idee. O sa il chem pe la noi, insa vroiam sa iti spun despre asta mai intai.
- Nu stiu ce sa zic, sovai fata.
- Crede-ma ca nici mie nu imi e usor sa ma gandesc la asta. Dar vreau sa iti spun ceva. Stii ca suntem orfani de multi ani, am crescut amandoi fara dragostea parintilor nostri mare parte din viata. Tu esti singura care mi-a fost mereu alaturi. Si vreau ca asta sa continue. Vreau sa am grija de tine in continuare, pentru ca mereu vei fi surioara mea. De asta imi doresc sa te vad la casa ta, cu familie si copii. Sa ai ceea ce noi nu am avut. Sa ai parte de liniste si siguranta. In plus, ceea ce mama si tata ne-au lasat va fi dus mai departe. Sa fii bine si fericita e ce si-ar fi dorit si ei, sunt convins. In plus, baiatul asta e chinez. Nu am nimic impotriva coreenilor, insa la noi altfel se onoreaza familia si legaturile dintre familii.

Baiatul incepu din nou sa ii povesteasca intamplari de cand erau mici, si locuiau cu parintii lor. Jia isi pierduse memoria in urma accidentului care pusese capat vietii celor doi, si nu isi mai aducea aminte decat mici franturi din perioada aceea. Amintirea ei era tot timpul fratele ei. Fusesera si ei pe scaunul din spate al masinii care se rostogolise de pe sosea, insa printr-o minune fusesera amandoi aruncati pe geam inainte ca masina sa se zdrobeasca de o stanca si sa explodeze. Fusesera apoi gasiti de niste oameni care se oprisera pe marginea soselei vazand flacarile si ii dusera de urgenta pe amandoi la spital. Durase cateva zile pana sa isi recapete cunostinta. Kris isi revenise primul si apoi statu langa sora lui pana ce isi reveni si ea complet. Fusese descurajat sa vada ca ea isi pierduse memoria, insa medicii ii spusesera ca era posibil sa fie ceva temporar si sa isi aduca aminte totul dupa o perioada. Dupa ce iesira din spital ramasera in grija bunicii lor, care insa muri dupa cativa ani. Dupa moartea batranei Kris considera ca era timpul sa devina capul familiei desi era inca foarte mic. Invata sa aiba singur grija de afacerile familiei. O incuraja pe sora lui sa isi vada de studii in continuare, si sa nu se preocupe cu altceva.

- Offff Kris, ai dreptate. Cred ca asta ar fi cel mai bine sa fac, zise Jia in cele din urma. Insa ce facem daca ma intalnesc din nou cu tipul ala care ma urmarea?
- O sa am grija sa nu te mai gaseasca. Tot ce trebuie sa faci in caz ca il mai intalnesti este sa il ignori, deoarece sunt convins ca ar incerca sa iti induca in memorie tot felul de prostii, cum ca il iubesti si alte chestii de genul.
- Oh doamne, cum am putut sa fac asa ceva? Si apoi...ce ii spunem...? Ah stii ceva? Cheama-l pe baiatul asta, vreau sa il cunosc te rog!
- Bine, il chem la cina diseara. Si stai linistita, stie povestea si este dispus sa te apere si el impotriva celor care ar vrea sa te mai rapeasca.

     Cuvintele blande ale fratelui ei o linistira complet, si se gandi sa intre in bucatarie sa pregateasca ceva bun pentru cina. Incepu sa rada in sinea ei deoarece nu se astepta sa fie vreodata de acord cu o astfel de propunere si mai ales nu se astepta nici ca fratele ei sa ii sugereze sa faca asta. Incepu sa se intrebe cum arata oare baiatul care o tinuse prizoniera de cand venise in Coreea, insa isi alunga rapid din minte aceste ganduri. Isi spuse ca de acum trebuia sa se gandeasca la familia pe care avea sa o formeze. Se hotara sa gateasca pentru cina din acea seara pui kungpao, spre marea bucurie a lui Kris, care adora acest fel de mancare tipic chinezesc.
     Dupa ce termina de pregatit mancarea, se duse sa isi faca un dus relaxant, iar apoi imbraca o rochita eleganta si se machie natural. Kris era incantat de infatisarea ei, si zambea in sinea lui gandindu-se ca ea nu banuia nici macar o secunda ca totul era doar un plan al lui. Era nerabdator sa o vada casatorita cu fiul partenerului lui de afaceri din China. Intentia lui initiala era sa o marite cu Jongdae, insa Junmyeon ii stricase planurile facand-o sa se indragosteasca de el. Planuia sa se descotoroseasca si de el cat mai curand, pentru a nu exista riscul ca ea sa mai fuga de acasa.

- Jia, draga mea, raspunzi tu la usa te rog? mormai Kris care tocmai spala niste pahare in timp de soneria incepuse sa sune.
- Sigur ca da! zise ea razand si ducandu-se catre usa, pe care o deschise incet.

     Ramase cu gura cascata vazand persoana din spatele ei. Se gandi imediat ca baiatul avea cei mai frumosi ochi pe care ii vazuse vreodata.
- B-buna, zambi ea timid. Intra te rog. Eu sunt Jia, adauga apoi intinzandu-i mana.
- Tao, ma bucur sa te cunosc! zambi la randul lui baiatul, sarutandu-i usor mana si intinzandu-i un buchet de flori albe.