TORN

capitolul 5

- Serios? zise el socat privind-o cateva secunde ca pentru a vedea daca auzise bine, pana cand ii intalni ochii care exprimau siguranta. E perfect in cazul asta, pentru ca si eu te vreau. Nu ai idee, continua apoi sarutand-o din nou.
- Mhm, serios, nu stiu ce imi faci, dar pur si simpu nu imi pot lua gandul de la tine, si acum...nu as vrea sa imi mai dai drumul din brate.
- Ce dulce esti cand te inrosesti. Nu iti voi mai drumul atunci, e bine, ranji el coborandu-si buzele asupra urechii si gatului ei, facand-o sa geama.

Fara sa mai scoata un cuvant, Junmyeon o lua in brate, si o duse in camera lui, asezand-o usor pe pat. Se apleca sa o sarute, si Jia incepu sa ii descheie nasturii camasii mangaind fiecare portiune de piele descoperita. Isi lipi apoi buzele de gatul lui, facandu-l sa tresara. Il impinse pana cazu pe spate si apoi se ridica, ii deschise si restul nasturilor, si incepu sa ii sarute tot pieptul, si sa ii muste usor gatul. Respiratia lui deveni din ce in ce mai accelerata, iar Jiei ii batea inima, nevenindu-i sa creada ca traia acel moment special cu el. Incerca sa isi revina, si cum fata statea deasupra lui, o lipi de el, si isi lasa mainile sa alunece de-a lungul coapselor ei. Printre sarutarile dezordonate pe care si le daruiau, mainile lui nu mai rezistara si se insinuara pe sub marginile rochiei eu urcand spre posteriorul ei pe care il stransera incet. O lipi de trupul lui, si ea marii ochii simtind cat de mult o dorea.
- Mhh, vezi ce efect ai asupra mea? gemu el incet.
- Eu? se prefacu ea uimita.
- Tu tu, esti prea dulce si...pur si simplu nu ma pot abtine.

O ridica usor si o ruga sa se intoarca pentru a-i putea desface fermoarul rochiei elegante pe care o purta. Dupa ce facu acest lucru, ii indeparta material de pe umeri, si o lasa sa cada la picioarele ei. O facu sa geama atunci cand incepu sa ii sarute senzual gatul, si cand isi urca mainile catre sanii ei inca acoperiti de sutien. Desfacu imediat incheietoarea acestuia si apoi mainile lui se intoarsera asupra pielii sensibile a pieptului ei. Fata se intoarse imediat cu fata catre el, soptindu-i ca avea prea multe haine pe el. Mainile ei ii desfacura imediat nasturii blugilor si apoi cautara sa il atinga. Junmyeon incepu sa geama si incepu sa ii muste buzele si mai tare, in timp ce fata continua sa il innebuneasca prin miscarile pe care le facea.

- Te rog, Jia, opreste-te!
- Am facut ceva gresit? intreba ea putin panicata.
- Nu iubito, doar ca...ma innebunesti, si vreau sa mai rezist, sa te am.
- Perfect atunci, vrem acelasi lucru amandoi, sopti fata in timp ce isi indepartara si ultimele elemente de vestimentatie si se prabusira imbratisati in pat.

Dupa cateva minute stateau imbratisati in mijlocul patului, incercand sa respire normal. Junmyeon ii saruta dulce fruntea transpirata.
- De ce nu mi-ai zis nimic?
- Ar fi avut o importanta?
- Da, si are si acum. Nu ai idee ce inseamna asta pentru un barbat, mai ales cand e vorba si de sentimente la mijloc. De ce eu? De ce acum?
- Asa a fost sa fie. Pur si simplu m-ai atras atat de mult incat nu am stiut sa rezist. Si ma bucur ca nu am facut-o.
- Acum ca stiu ca nu ai fost cu Jongdae, nu ma mai simt vinovat. Esti a mea. Doar a mea, ranji el strangand-o si mai tare in brate.
- Ce naiba mi-ai facut Junmyeon? Cum m-ai atras asa tare incat....?
- Iubito nu vreau sa regreti momentul asta! M-as simti vinovat daca...
- Sshhhh, il linisti ea incet. Nu regret si nu o sa regret nimic. Si nu e ca vroiam sa astept pana la casatorie sau ceva, insa nu imi vine sa cred ca m-ai innebunit asa tare atat de repede. Atata tot, rase ea sarutandu-i pieptul.
- Nici eu nu credeam in dragoste la prima vedere inainte sa te cunosc pe tine, desi imprejurarea nu a fost tocmai una fericita.
- Junmyeon, ce spui?
- Ca m-am indragostit de tine cum te-am vazut.
- Si eu la fel. Inteleg acum de ce nu imi puteam lua gandul de la tine. Sentimentul imi era nou, si nu stiam cum sa reactionez.
- Serios Jia?
- Da. Poate suna prostesc, insa pana acum nu am mai avut de-a face cu sentimente atat de puternice.
- Shhh, nu suna prostesc iubito, zise baiatul mangaindu-i usor obrazul.
- Si acum ce facem? intreba ea tematoare, privindu-l in ochi.
- Cum adica ce facem? Ramai aici cu mine, doar esti iubita mea. Nu te mai las sa pleci, si nici nu voi lasa pe nimeni sa te supere.
- Serios? Vrei sa raman cu tine?
- Draga mea, nu ar avea rost sa iti cauti alt apartament. Serios acum. In plus, tu chiar crezi ca te-as lasa sa pleci acum? E adevarat ca te invitasem aici pentru ca vroiam sa te ajut, dar avand in vedere ca esti acum si in patul si in inima mea... Nu vrei sa stai cu mine, crezi ca e prea devreme?
- Nu, nu...doar ca nu am mai locuit pana acum cu alt barbat in afara fratelui meu.
- El nu se pune. Si barbat nu ai mai avut pana acum, ranji el muscandu-i urechea si facand-o sa se inroseasca.
- Nu joci cinstit!! mormai fata.
- Glumesc iubito, stii bine.
- Hmm, auzi dar la ziar cred ca nu ar fi bine sa afle lumea despre noi, asa-i?
- La inceput da, hai sa lasam lucrurile asa cum sunt. Insa eu le-as spune ca eram impreuna dinainte sa te angajezi la noi, asa nu ar avea ce sa zica. Plus ca Chanyeol ar intelege.
- Crezi?
- Da, suntem prieteni.
- Mm, bine atunci. Stii, va trebui sa am o discutie cu Jongdae. Asa e corect. El e un baiat bun. Si cred ca trebuie sa vorbesc cu el cat mai repede, inainte sa ii vina vreo idee ciudata lui Kris.
- Ai dreptate. Vrei sa merg cu tine?
- Nu, nu, asta e intre noi. O sa il sun chiar maine dimineata, poate daca e cazul la pranz ma vad cu el.

Cei doi adormira fericiti unul in bratele celuilalt. Se trezira abia cand ceasul suna a doua zi de dimineata. Junmyeon zambi cand realiza ca nu fusese un vis si ca Jia chiar era acolo cu el. Fata deschise incet ochii si zambi lenes atunci cand vazu chipul lui Junmyeon atat de aproape de al ei. Se intinse si il saruta, pentru a se convinge ca era real. Se ridicara din pat si pregatira impreuna micul dejun, sarutandu-se non stop. Jia alese sa plece prima spre redactie, pentru a nu fi vazuti impreuna. Profita de drumul pana acolo pentru a-l suna pe Jongdae. Il ruga sa se intalneasca la masa de pranz si baiatul fu de acord. Ii explica apoi lui Junmyeon si il ruga sa aiba rabdare pana avea sa se intoarca.
Se intalni cu Jongdae la un restaurant din apropierea sediului ziarului, si acesta o intampina cu un buchet de trandafiri albi pentru a o felicita ca obtinuse postul. Se asezara la masa si baiatul deveni serios deoarece realiza ca Jia avea ceva pe suflet, si vroia sa stie ce anume, si cum sa o ajute. Fata ii povesti de toate discutiile avute cu Kris in ultimele zile, si el ramase socat de ideile pe care le avea prietenul sau, deoarece niciodata nu discutasera despre asa ceva.
- Dae, nu stiu cum sa zic asta, insa...totul e complicat, am nevoie de liniste, si de cand am venit aici am realizat ca noi nu prea avem asa treaba, nu e nici o scanteie intre noi...
- Cred ca ai dreptate Jia. Nici eu nu stiu cum sa zic, insa...
- Ma bucur ca esti de acord Dae. Nu stiu exact ce cuvinte sa aleg, insa acum stiu ca ma intelegi.
- Ar fi mai bine sa nu mai avem nici o treaba oficial cred. Nu? Adica oricum suntem doar in teorie impreuna...daca ar fi fost vorba de iubire poate am fi insistat. Nu crezi? In plus tin enorm de mult la tine, dar ca prietena. Imi pare rau ca ai venit aici si abia apoi am ajuns amandoi la aceeasi concluzie.
- Nu iti face griji Dae. Si eu te ador, ma bucur sa am un prieten ca tine, zambi ea luandu-l de mana. Nu iti face griji, adevarul e ca am cunoscut pe cineva se inrosi ea.
- Junmyeon, nu?
- Ce??? zise ea socata. De unde stii?
- Pai am observat cum va uitati unul la celalalt, si m-am gandit ca va placeti dar ca nu aveti curaj sa faceti nici un pas. Am dreptate?
- Da. Ai perfecta dreptate, zambi ea. Crezi ca va fi gelos daca ramanem prieteni?
- Nu, va intelege. Sunt sigura. Insa imi este teama ca fratele meu va incerca sa faca ceva, continua ea posomorata.
- Ne vom descurca. Dar ai dreptate, cred ca nu va sta cu mainile in san. Stii de ce ma tem?
- Hm?
- Provin dintr-o familie buna, cu care Kris a mai colaborat de-a lungul anilor. Tare imi e ca el insista sa ne casatorim doar ca sa se creeze o alianta.
- Offff, ai dreptate. Sunt de acord, insa problema este ca daca lucrurile stau asa...nu se va opri si daca afla ca ne-am despartit o sa iasa urat.
- Corect, riscul e mare. Eu ma gandesc ca poate ar trebui sa ne intalnim si cu Junmyeon sa discutam impreuna despre ce e de facut.
- Poate ca ai dreptate. O sa vorbesc cu el.
- Multumesc Dae, zise ea sarutandu-l pe obraz. Ma bucur sa te am in viata mea.

Fata se intoarse putin mai linistita la birou. Linistita in privinta lui Jongdae chiar chiar se dovedise a fi un baiat bun, dar preocupata de reactia lui Kris. Ii relata lui Junmyeon toata conversatia avuta, si baiatul fu de acord ca era cazul sa se intalneasca toti 3 pentru a vorbi despre ce era de facut. Baiatul mormai ca fusese gelos cand o vazuse venind cu buchetul de trandafiri, insa Jia il linisti spunandu-i ca Jongdae vroia doar sa o felicite pentru ca obtinuse jobul.