TORN

capitolul 7

- Iubito, calmeaza-te te rog, va fi bine, suntem impreuna in asta, da? ii zise el bland fetei stergandu-i lacrimile si asezand-o inapoi pe scaun. Bun, Chanyeol, continua apoi cu glas schimbat, uitandu-se la prietenul lui din nou. Pozele astea ti-au fost trimise intentionat de fratele Jiei, care este suparat ca ea s-a despartit de baiatul din imagini si nu s-a casatorit cu el pentru a face o alianta intre familiile lor. Familia mea a primit setul de poze cu ea si Jongdae, iar familia lui a primit poze cu noi doi. Omul asta este nebun de-a binelea, ar face orice pentru bani si putere. Pe care deja le are, insa se pare ca nu ii sunt de ajuns. Cauta sa ne distruga acum prin orice metoda, insa nu voi lasa sa se intample asta. Daca pentru redactie este un scandal intern prea mare, vom pleca amandoi de aici, asa cum a zis si ea. Dar nu voi accepta ca ea sa fie pusa la zid pentru ceva ce nu a facut.
- Oh doamne sfinte, zise Chanyeol acoperindu-si fata cu mainile. Nu pot sa cred asa ceva. Jia, imi pare rau ca am tipat. Aveai dreptate, trebuia intai sa va ascult. Voi face o sedinta cu toata lumea si ii voi ruga sa nu mai discute despre acest subiect in redactie. Viata voastra este privata si nu trebuie sa intereseze pe nimeni. Chiar daca regula era ca intre angajati sa nu existe relatii, nu pot sa spun absolut nimic in cazul de fata, pentru ca tin foarte mult la amandoi.
- Eu cred ca ar trebui sa plec de aici, ar fi mai liniste.
- Jia nu incepe iar!! Nu tu esti problema, vrei sa intelegi asta?? zise Junmyeon nervos.
- Poate ca nu pot sa inteleg!! Poate ca si eu ma mai satur de tot scandalul asta. Toata lumea incepe scandalul fara sa asculte nimic, fara sa intrebe nimic!! Si da, eu sunt problema pentru ca aici era liniste pana sa vin eu, zise ea cu lacrimi in ochi.
- Shhh, ii zise Junmyeon strangand-o din nou in brate. Iarta-ma ca am ridicat tonul la tine. Va fi in regula, vom trece si peste asta, ai sa vezi. Te iubesc!
- Si eu te iubesc, sopti ea ascunzandu-si fata in camasa lui.
- Ok, calmati-va amandoi. Cred ca in cazul asta ar fi bine sa facem publica relatia voastra. Pana la urma nu ati facut nimic gresit. Sunteti doi tineri minunati, si lumea merita sa stie cat va iubiti. Ce ziceti?
- Nu stiu daca e o idee buna...zise Jia incet.
- Eu zic ca da, o contrazise iubitul ei. Stii ceva Chanyeol? Eu sunt mandru de faptul ca femeia asta este a mea, sunt mandru de munca ei, sunt mandru de tot ceea ce reprezinta. Si vreau ca lumea sa afle asta.
- Junmyeon...
- Taci din gura. Asa e Jia! Sunt mandru de tine. Si tu de ce vrei sa te inchizi intr-o carapace? Ce ai gresit? De ce nu esti mandra de ceea ce faci si de noi?
- Sunt mandra de noi Junmyeon! Dar nu imi place sa ma expun, atata tot. Nu imi place sa fiu in centrul atentiei tuturor. Imi ajunge sa stiu ca sunt centrul atentiei tale!
- Asta esti de cand te-am cunoscut!!

Chanyeol ii trimise pe cei doi in biroul lor, si se decise apoi sa le vorbeasca celorlalti angajati pe care ii aduna intr-o sala de conferinte. Fu foarte ferm cand le spuse ca Jia si Junmyeon erau intr-o relatie, si ca dorea sa fie lasati in pace si sa nu se mai speculeze nimic pe seama lor sau al trecutului amandurora.
Jia nu reusi sa se concentreze deloc asupra articolului pe care il avea de scris in acea zi. Tot scria si stergea frazele dandu-si seama ca nu aveau nici un sens. Junmyeon nu se putea concentra nici el deoarece era ingrijorat pentru iubita lui, vazand-o cat de nervoasa era. Ar fi vrut sa o stranga tare in brate si sa ii spuna ca totul avea sa fie bine.

- Jia, poti veni putin, te rog? zise el in cele din urma.
- Da? Ce s-a intamplat? intreba fata ridicandu-se de pe scaunul unde statea.
- Stai aici, ii zise el facandu-i semn sa se aseze pe genunchii lui.
- Te iubesc, zambi ea slab sarutandu-i buzele.
- Si eu. Asta simteam nevoia sa iti repet, plus ca as vrea sa iti zic si cat de bine arati azi.
- Esti nebun! zambi ea dand sa se ridice.
- Si nu stii a cui e vina? ii sopti el senzual, impingand-o catre biroul din fata lui.
- Junmyeon, ce naiba faci? Potoleste-te, suntem in birou si poate...incerca ea sa il impinga, in timp ce el o strangea in brate si ii musca incet gatul.
- Am incuiat usa cu cheia, stai linistita. Nu poate sa intre nimeni. Ai de gand sa imi rezisti?
- J-Junmyeon, gemu ea incet. Te rog.
- Ce anume ma rogi iubito?
- Opreste-te!
- Nici vorba! Doar daca vrei cu adevarat sa fac asta, si nu imi pari prea convinsa...ranji el in timp ce ii saruta delicat lobul urechii.

Fata isi lasa capul pe spate si se abandona complet mainilor lui dibace. El o ridica usor si o aseza pe marginea biroului, insinuindu-si mainile pe sub fusta pe care o purta si ridicandu-i marginile. Din instinct fata isi desfacu picioarele iar el isi facu loc si se apropie de ea si mai mult.
- Mmm, deci am efectul asta asupra ta? ranji el mangaind-o delicat. Esti deja gata? Dupa doar cateva sarutari si mangaieri?
- Stii bine ce efect ai asupra mea! Si in plus, nu cred ca sunt singura care e gata, nu? ranji si ea la randul ei atingandu-l.
- E de ajuns sa te sarut ca sa ma aduci in starea asta iubito, stii bine. Cred ca amandoi avem acelasi efect unul asupra celuilalt.
- Asa e. Mmm, Junmyeon, stai, tu chiar vrei sa...?
- Sa fac dragoste cu tine pe biroul meu? Da absolut! Este una dintre fanteziile mele de fapt.
- Nu e prima oara cand imi spui asta! De fapt eu cred ca ori ai prea multe fantezii ori...
- Recunosc, as face-o cu tine oriunde si oricand, nu ma pot ascunde. Te plangi?
- Absolut deloc iubire. Era doar o constatare! rase ea usor in timp ce ii desfacea nasturii pantalonilor.
- Doamne Jia, ce imi faci tu mie! Nu ai idee cat te iubesc!
- Si eu iepurasule! sopti ea incolacindu-si picioarele in jurul taliei lui, nerabdatoare sa il simta inauntrul ei si gemand cand baiatul nu mai avu rabdare si o apuca strans de solduri si isi uni trupul cu el ei.

- Mhhh, iubito, esti perfecta, ti-am mai zis? zambi el dulce dupa cateva minute, cand amandoi incercau sa respire normal.
- Nu, tu esti perfect. Si esti al meu, ranji sarutandu-l si mangaindu-i posteriorul. Ti-am zis cat imi place?
- Ahmm, posibil, zise el inrosindu-se.
- Te-ai inrosiiiiiiittt!! Cat de dulce esti!! raspunse fata sarutandu-i obrajii de zeci de ori. Te ador! Din cauza ta ma transform intr-o destrabalata. Nu ma gandeam ca voi ajunge sa fac asta la birou!!
- Hehe, nici eu iubire. Doar de cand te am pe tine in viata mea am inceput sa ma gandesc la ideea asta, zambi el inca rosu la fata si ajutand-o sa isi aseze hainele.
- Mmmm, iti multumesc iubitule, chiar ma simt mai relaxata si optimista acum. Nu stiu cum reusesti.
- Asta e si intentia mea iubire. Vreau sa te vad zambind, si...ma sacrific pentru asta.
- Daaaaa!!! Te sacrifici!! Cum sa nu!! rase ea dandu-i o palma peste umar. Hai, treci inapoi la treaba, zise apoi asezandu-se din nou la biroul ei.

     Baiatul ii arunca priviri din cand in cand, si se bucura sa o vada zambitoare si concentrata la ceea ce facea. Ii placea enorm stilul ei de a scrie, si ii citise toate articolele scrise. Intelesese imediat de ce Chanyeol fusese atat de incantat cand i-a zis ca vor avea o noua colega, si era fericit ca il rugase tocmai pe el sa aiba grija de ea. Spera ca el sa reuseasca sa calmeze spiritele in redactie, pentru ca nu ar fi putut sa renunte la iubirea ei cu nici un chip. Ar fi renuntat mai degraba la postul lui sau chiar si la meseria de jurnalist, deoarece era convins ca nu avea sa mai gaseasca alt femeie ca ea.