TORN

capitolul 10

- Si eu ma bucur sa te cunosc, sopti ea rosie in obraji. Iti multumesc pentru flori, sunt superbe!
- Recunosc faptul ca aici am primit un pont de la fratele tau, el mi-a zis ca iti plac florile albe.
- Da, dar te-ai deranjat sa intrebi! chicoti ea apoi.

Tao o privi cu ochii mari in timp ce aseza buchetul de flori intr-o vaza cu apa. Fata era mai frumoasa in realitate decat in pozele care ii fusesera aratate. Il durea faptul ca trebuia sa o minta si ca trebuia sa se prefaca in fata ei. Fusese de acord sa se alieze cu Kris in incercarea lui de a consolida reteaua afacerilor lui si in afara Chinei. Cand acesta pomenise despre faptul ca avea o sora pe care era dispus sa i-o dea de sotie accepta fara sa stea pe ganduri. Si vazand-o pe Jia in fata lui se bucura ca acceptase acest lucru. Spera doar ca fata sa aiba incredere in el pana ce avea sa se termine toata povestea.
Seara decurse foarte placut, si Kris se bucura sa vada ca Tao chiar o placea pe sora lui. Dupa ce aveau sa se casatoreasca el putea sa ramana linistit ca scapa de ea o data pentru totdeauna. Avea sa administreze afacerile familiei dupa bunul lui plac, si avea sa aiba parteneri noi. Intentionase sa faca asta de la bun inceput, insa venirea lor in Coreea si accidentul de avion pe care il avusesera ii dadu toate planurile peste cap. Stabilira ca cei doi sa se vada a doua si sa iasa impreuna. Kris avea incredere sa o lase pe Jia pe mana lui Tao, deoarece baiatul stia adevarul despre trecutul ei si despre cum se intorsese acasa la el.
     Deoarece seara decursese atat de placut, Tao hotara sa o invite pe Jia in oras in ziua urmatoare. Dupa ce pleca, Kris o intreba pe sora lui ce parere avea despre Tao, si spre mirarea lui, fata ii zise ca ii placuse foarte mult de el. Baiatul ii repeta ca Tao era un baiat bun, si ca nu degeaba se gandise ca ei doi sa formeze o familie.
- Stii Jia, poate ca e ciudata toata propunerea asta, insa e pentru binele tau. Stii ca te iubesc!
- Stiu Kris, iarta-ma ca nu am avut imediat incredere. Stiu ca asta este un obicei foarte des intalnit si aici si in China, asa ca nu este o problema. Este un lucru normal ca cei mai responsabili din familie sa se gandeasca la soarta celor mai mici.
- Exact. Asta e toata ideea, de asta nu am vrut sa interpretezi altfel propunerea mea. Pentru ca m-am gandit la asta pentru tine, pur si simplu, zise el zambind si gandindu-se in sinea lui ca nu se astepta ca prafurile sa aiba chiar asemenea efect asupra ei - stiind ca in mod normal nu ar fi fost niciodata de acord sa se marite din interes.

     Nu il mai interesa ce avea sa se intample dupa ce ei doi aveau sa se casatoreasca. Tao stia bine ce are de facut si avea de gand sa o controleze pe Jia asa cum isi dorea Kris.

***
- Junmyeon, calmeaza-te!
- Chan, nu pot. Nu pot sa ma calmez din moment ce nu stiu nimic despre iubita mea de 3 zile!!
- Asta spui de 3 zile incoace. Nu te ajuta. Ai sunat la politie?
- Evident ca am sunat! Nu au gasit nimic, e ca si cum s-ar fi evaporat! Nu inteleg ce naiba se intampla. Probabil ca a intervenit el...
- El cine?
- Fratele ei, Kris. Nu a fost niciodata de acord cu relatia noastra.
- Si ce naiba ar fi avut impotriva voastra?
- Vroia ca ea sa se marite cu fostul ei prieten. Nu a acceptat faptul ca s-a indragostit de mine, zise el cu lacrimi in ochi. Stii bine povestea, ti-am zis-o de la inceput.
- Doamne, in ce te-ai bagat?? Cu Jongdae ai vorbit?
- Da, l-am sunat de alaltaieri. Am fost impreuna la apartamentul unde locuia Kris, insa acolo nu mai sta nimeni, s-a mutat. Sunt ferm convins ca e mana lui aici.
- Daca s-a intors in China? Se poate oare?
- Nu, nu au trecut granita. Sau cel putin nu cu numele lor reale, ofta baiatul. Dar de la Kris ma astept la orice daca e bagat in asta.
- Ok, stai un pic sa inteleg si eu. Ce rost avea sa o rapeasca acum? Jia te iubeste, asta e clar. Nu e ca o poate face sa uite asta.
- Nu, dar o poate obliga sa faca ce vrea el. Chanyeol, imi pare rau sa zic asta, insa nu ma mai pot concentra deloc. Cel mai bine e sa imi iau concediu cateva zile pana o gasesc sau pana reusesc sa ma linistesc. Nu ma pot gandi sa scriu absolut nimic, si nu vreau sa imi bat joc de ceea ce facem aici. Singura mea grija in momentul de fata este sa imi gasesc femeia, si sa fie teafara.
- Te inteleg Junmyeon. Si eu sunt ingrijorat pentru ea, dar stiu ca pentru tine e mult mai mult. Stai linitit, ia-ti cat liber e nevoie, si linisteste-te, caut-o pana o vei gasi. Si sa imi spui daca te pot ajuta cu ceva, orice...imi e greu sa stau aici fara sa pot face nimic, fara sa stiu ce se intampla.
- Iti multumesc Chan. Te anunt daca e ceva, ofta baiatul ridicandu-se din scaunul unde statea.

     Iesi din cladirea unde lucra si se indrepta catre casa. Nu stia ce sa mai faca si unde sa o mai caute. Vorbise cu firma de paza care avea camere de luat vederi in blocul unde locuia, insa nu fusese inregistrat absolut nimic in ziua in care Jia disparuse, din cauza unei defectiuni a serverului principal. Din momentul in care ajunsese la birou in acea zi si aflase ca ea nu isi facuse aparitia nu mai avea stare si nu putuse sa doarma aproape deloc. Stia ca se intamplase ceva rau si il innebunea faptul ca nu stia cum sa o ajute pe femeia pe care o iubea. Ar fi vrut ca in acele momente sa o stranga in brate si sa ii repete cat de mult o iubeste, si realiza cat de greu ii era sa nu o mai aiba aproape asa cum se obisnuise.
De cand intrase in viata lui, Jia devenise o certitudine, singurul motiv care il facea sa zambeasca in fiecare zi. Realiza ca pana sa o cunoasca se gandise doar la cariera, la succes, cum sa evolueze, insa de cand o cunoscuse se schimbase total. Se gandea mult mai mult la viitor, si era sigur ca ea era femeia pe care vroia sa o aiba alaturi tot restul vietii. Isi pusese imediat la bataie toate cunostintele din politie in incercarea de a o gasi pe Jia. Disperarea si lipsa de somn il terminau, insa nu se putea resemna si nu putea accepta faptul ca ea nu mai era langa el.
Se opri putin in scurtul drum spre casa, si se aseza pe o banca. Simtea ca nu mai are aer, si ca ameteste, si isi aduse aminte ca nu reusise sa manance nimic de aproape 2 zile. Gandurile lui erau indreptate doar catre ea, si simti cum lacrimile stateau sa ii tasneasca. Lumea care trecea se uita la el, si realiza cat de patetic trebuia sa arate, insa nu ii pasa de acest lucru.
     Tresari brusc, deoarece i se paru ca o vede pe Jia in departare, si se gandi ca imaginatia ii juca feste. Cand fata insa se apropie, panica il cuprinse deoarece realiza ca ori incepea sa innebuneasca ori chiar o avea in fata ochilor pe iubita lui care tinea de mana un alt baiat. Se ridica rapid si fugi in urma celor doi.

- Jia!!! Jia!!! o striga el pe fata, reusind sa o ajunga din urma si sa o opreasca.
- Ce? Cine naiba esti si ce vrei?? aproape ca tipa fata socata.
- Te rog Jia, opreste-te putin. Te caut de cateva zile, nu pot sa cred ca ai disparut asa. Imi poti spune ce s-a intamplat? Esti bine? zise el cu lacrimi in ochi tinand-o de mana.
- Da-mi drumul, raspunse ea repede smucindu-si mana. Cine naiba esti si ce vrei de la mine?
- Cum...cum adica cine sunt? Ai uitat cumva totul?
- Ce sa uit? Tao, hai sa mergem te rog, zise ea catre baiatul care o insotea.
- Jia, stai!! Nu ma poti lasa asa!! tipa Junmyeon. Macar spune-mi daca totul a fost o gluma, si spune-mi de ce ai plecat asa fara sa imi spui nimic. Ar trebui sa stii ca nu mai am deloc liniste de cand tu nu mai esti acasa. Te iubesc!
- Totul a fost doar inchipuirea ta, si a doua ora nu mai cad in capcana. Lasa-ma in pace! Tao, hai sa mergem, zise ea din nou luandu-l de mana pe baiatul de langa ea.

Junmyeon ramase in mijlocul trotuarului, nestiind cum sa reactioneze. Lacrimile continuau sa ii curga pe obraji, si nu reusea sa inteleaga scena care tocmai se derulase in fata lui. Jia era teafara, si se ascundea in mod voit?