TORN

capitolul 16 (the end)

Ziua nuntii lui Junmyeon si Jia se apropie cu pasi destul de repezi. Hotarasera in cele din urma ca evenimentul sa aiba loc la 3 saptamani dupa ce baietii iesisera din spital, ca sa aiba timp sa se refaca in totalitate. Ii facusera o vizita la redactie si lui Chanyeol, pentru a-i povesti tot ce se intamplase. Acesta era destul de ingrijorat pentru ca nu stia nimic de Junmyeon de cateva zile si se sperie cand il vazu miscandu-se mai greu. Fu insa fericit cand Luhan si cei doi ii povestira toate intamplarile prin care trecusera si mai ales faptul ca totul era acum in regula. Se bucura sa afle ca scapasera de Kris o data pentru totdeauna, deoarece asa cum spusesera medicii, nu supravietuise operatiei. Restul familiei si complicilor lui fusesera arestati de echipa lui Luhan care reusise sa adune multe dovezi de-a lungul anilor. Moartea parintilor lor fusese razbunata intr-un final.

- Stii, Jia, apropo de nunta, stiu ca vrei ceva restrans cu familie si prieteni, insa...ahmm, as vrea sa invit si eu o persoana foarte speciala pentru mine, zise Luhan scarpinandu-si ceafa.
- Bineinteles ca poti sa o faci dragul meu. De ce imi zici abia acum?
- Pai stii, de fapt persoana asta...mmm...adica...nu stiam cum sa va spun pentru ca nu stiam ce reactie veti avea, si sper sa...se pierdu el.
- E un baiat cumva? zambi fata.
- D-da, zise el lasand privirea in pamant.
- Lu! bombani fata, atingandu-i fata si obligandu-l sa ridice privirea. Care e problema??
- Pai...nu am discutat despre asta, si nu...
- Repet, care este problema daca te intalnesti cu un baiat? Serios!! Crezi ca pentru atata lucru ma supar sau te resping sau ceva? E o tampenie, si de fapt ar trebui sa ma supar ca nu mi-ai spus si ca nu mi l-ai prezentat pana acum.
- Serios mei mei? o intreba el cu ochii sclipindu-i de bucurie.
- Absolut dragul meu. Te ador orice ar fi, pentru ca esti fratele meu, si chiar daca nu ai fi fost, mie lucrul asta nu mi se pare o problema. Vreau sa il cunosc cat mai repede, ne-am inteles?
- Da mei mei! Il sun sa treaca pe aici daca poate.
- Perfect. De cand va intalniti? intreba fata curioasa.
- Pai...de un an, de cand a venit in China, insa apoi s-a mutat inapoi aici pentru ca eu venisem pentru tine.
- Inseamna ca e o persoana chiar speciala. Hai suna-l, rase ea dandu-i o palma peste umar baiatului care fugi sa isi caute telefonul.

Dupa cateva minute baiatul se intoarse zambind. Sora lui il intreba imediat ce se intamplase.
- Pai e acasa din fericire, asa ca urca imediat.
- Ceeee? Sta si aici cu noi in bloc???
- Da. Eu vroiam sa fiu aproape de tine sa te tin sub observatie dupa ce te-ai mutat aici. Inca ma roade faptul ca in dimineata aia nu te-am urmarit ca de obicei, si...
- Luhan te rog! Nu e vina ta! Si in plus, s-a terminat, hai sa trecem peste pentru ca si eu ma simt vinovata pentru lacrimile lui Junmyeon si nu vreau sa il mai supar cu asta, pentru ca stii ca nu suporta cand ma vede trista.
- Da stiu, ai dreptate, iarta-ma, zise el repede fiind apoi intrerupt de soneria de la usa.
- El e? rase Jia sarind in picioare.
- D-da, ma duc sa ii deschid eu, zise el repede incercand fara succes sa i-o ia inainte surorii lui, iar rezultatul fiind ca se ciocnira amandoi de usa fiecare luptandu-se sa ajunga primul.
Jia deschise usa in cele din urma, in timp ce fratele ei statea langa ea imbufnat.
- Buna, si scuze. Eu sunt Jia, zambi ea energic intinzandu-i mana brunetului din fata ei. Ma bucur sa te cunosc! As fi vrut sa te fi cunoscut mai demult insa cineva, nu dau nume, nu a dorit acest lucru!
- Buna, raspunse el razand. Eu sunt Minseok.

Fata il placu imediat pe Minseok. Il invita inauntru si se asezara toti 3 pe canapea la taifas. Vorbira si rasera aproape o ora pana ce baiatul se scuza spunand ca trebuia sa plece la birou. Isi lua la revedere de la cei doi, nu inainte de a-i multumi Jiei pentru invitatia la nunta ce avea sa aiba loc in ziua urmatoare.
In curand sosi acasa si Junmyeon, si fu curios cand o vazu pe Jia tachinandu-si fratele si pe el stand bosumflat din cauza ei. Incerca sa afle ce se intampla, insa nici unul dintre ei nu il baga in seama. Dupa cina se pregateau sa se retraga, insa spre surprinderea lui Junmyeon, Luhan isi lua la revedere de la ei, spunandu-le ca nu avea sa doarma acasa in acea seara. Cand ramasera singuri Jia ii povesti totul despre intalnirea din acea zi. Fu si el fericit pentru Luhan, si se bucura ca isi gasise sufletul pereche.