Capitolul 32

77 13 0
                                    

Si il aud pe Kou plângând.

- Ce pisici se intampla?!

Dau sa merg de unde l-am auzit pe Kou țipand,dar dau peste Yuire.

- Yuire? De ce l-am auzit pe Kou plângând.

Acesta chicoteste un pic,apoi imi povestește.

- Oh, e asa mort acum! Spun si ochi mi se aprind puțin.

- Whow...calm acolo,nu vrem sa ii alertam mai tare cu puterile noastre. Spune ea.

Oftez aici avea dreptate.

- Cum ramane cu cautatul celui care l-a împușcat pe Azusa? Continua ea.

Înghit în sec,am uitat de asta si chiar nu vroiam ca ea sa vina cu mine.

- Ei bine...despre asta...

Dar înainte ca sa pot sa imi continui propoziția totul se face negru.

"- Nu fugeam de tine... spun eu debea respirând din cauza ca ma strangea de gât.

- Nfu~ Bitch-chan ...Nu e bine sa minti...
Imi spune la ureche,ne dându-mi drumul.

Acesta ma strangea de gât și eram presată de un copac.

- De ce ai fugit...? În vocea lui se simțea putina tristețe.

Dar tristețea aia dispare imediat si devine un rânjet sadistic.

Se lasă în spre gâtul meu si il linge."

- Ema!!! Sora mea ma striga disperată.

Cand imi revin din transă debea dacă puteam respirăm.

- Ce ai văzut?!

Respirăm sacadat.

- N-N-Nimic... incerc sa para ca spun adevarul.

Nu vreau sa mai stau in conversatia asta asa ca dispar din fata ei,în prima camera care o vad.

Norocul se tine după mine,se pare ca era camera lui Yuma,dar cel mult nu era si el in ea.

Rasuflu ușurată.

Imi pun mana pe gât.

- Chiar se va întâmpla asta...?

Ma intreb singura,respiratia mea inca fiind sacadata si inima imi bătea mult mai tare decât trebuia.

Un fior rece imi străbate spatele.

- De câte ori nu s-a adeverit ce am văzut...

Speram ca de data asta sa nu se adeveraesca,dar stiam foarte bine ca e doar o speranță.

- Oi! Sow ce cauti din nou în camera mea? Vocea lui Yuma ma trezeste la asa zisa realitate.

- Nimic...doar cautam un loc linistit si se pare ca e camera ta...

Mint pe jumătate.

Il aud cum oftează.

- Ruki a spus că cina e gata....

Acesta imi întinde mana sa ma ajute sa ma ridic.

Oftez si ii iau mana.

Si flash-uri se vad din trecutul lui.

Capul imi vajaie si tot ce am putut înțelege e ca acesta era Edgard.

Norocul meu ca nu s-a văzut asa tare ce se intampla cu mine si am putut merge amândoi linistiti jos la masa.

Capitol needitat
Da stiu ne ia mult sa Postam....dar a început școala...




Kiss MarkUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum