Astrid si dragonul sangeriu

Capitolul 3

   
    Astrid pov.

    -Cum te cheama si de unde esti?

    -Ma numesc Matt si vin din Taramul Iernii, partea nordica a Dragoniei.

    -Partea nordica...?

    -Da, partea nordica. Stii tu... taramul in care unicul anotimp este iarna?

    Ma uit cu o fata bulversata la el, in timp ce il ajut sa se ridice de pe jos.
   
    Deodata, ochii nostrii s-au intersectat pentru cateva secunde si au stat asa fara sa ii pot controla.

    Ce se intampla cu mine? De ce nu pot sa imi iau ochii de la el?

    Avea niste ochi caprui superbi...Erau asa de profunzi...

    Matt pov.

    Privirile noastre s-au intersectat deodata. Nu am putut sa ma nu o mai privesc.

    Era asa de speriata si...draguta...Nu stiu ce s-a intamplat cu mine de nu imi puteam lua ochii din ochii ei negrii ca noaptea.

    Avea niste ochii asemenea cerului instelat, ce te fermecau pe loc.

    Astrid pov.

    Nu pot sa cred! Mai existau si alte taramuri cu un singur anotimp! Toata viata mea am trait intr-o minciuna...!

    -Si unde ziceai ca se afla?

    -Inspre Nord, doua zile de mers.

    -Interesant! Dar de ce va fugareau acei oameni nesabuiti? Ce voiau de la voi?

    -Este greu de explicat...

    -Nu este nici o problema. Am tot timpul din lume.

    -Treaba sta in felul acesta: ei o voiau pe Snow, dragonul meu, deoarece, in fiecare an se aleg cinci dragoni pentru a-i captura si duce la palat. Dupa ce regele Henry si regina Melissa au disparut impreuna cu fiica lor, regina Guilian a decis sa captureze toti dragonii, treptat,
furand toate ouale lor si capturand cate cinci exemplare pe an. Dar stii de ce ii captureaza?

    -Nu, nu am nici cea mai vaga idee, spune-mi tu.

    -Se zvoneste ca ea e o vrajitoare rea care le fura puterile. Ciudat, nu?

    -Asa e...Cam ciudat. Asadar...

    In timp ce noi ne dadeam seama cum sa deschidem alt subiect, simt cum, involuntar, incepem sa ne apropiem unul de altul cu pasi mici, distanta dintre noi devenind tot mai mica.

    Matt pov.

    Distanta dintre noi era tot mai mica. Nu stiu de ce ma apropii de ea din ce in ce mai mult.

    -Asadar...Inca nu iti stiu numele.

    -Oh, da...Ma numesc Astrid si el este dragonul meu, Fire.

    Si zicand acestea ma uit spre el, cum incearca sa se dea pe langa Snow, dragonul meu.

    Era haios sa te uiti la ei cum incearca sa se impresioneze unul pe celalalt.

    -Astrid...Un nume frumos pentru o fata frumoasa..., am zis, uitandu-ma la fata ei luminoasa si vesela.

    -Asa crezi? zice ea, dandu-si o suvita dupa ureche.

    -Da...