Astrid si dragonul sangeriu

Capitolul 11

    Liz pov.

    Plec impreuna cu Andrew la adunat de bete pentru focul ce urmeaza sa il facem.

    In caz ca Matt si Astrid nu  reusesc sa culeaga cine stie ce, ne-am gandit sa umplem si noi un cosulet cu fructe de padure: fragi, zmeura, mure, afine si ce om mai gasi.

    Soarele incepe sa mangaie linia de orizont asa ca trebuie sa ne grabim, daca nu vrem sa ne pierdem in padure pe intuneric si sa dam peste alte animale salbatice.

    Cine stie ce creaturi mai misuna acum prin padurea asta deasa! Trebuie sa fii cu ochii in patru, daca vrei sa nu te intalnesti cu vreuna!

    Gasim o tufa cu multe afine. Eu le culeg, in timp ce Andrew sta de veghe ca sa nu ne atace ceva pe neasteptate.

    Termin de umplut un sfert de cosulet. Mergem mai departe pentru a gasi si alte fructe de padure.

    Ajungem la o tufa cu mure, iar mai incolo, pot vedea alte doua tufe cu fragi si zmeura.

    Dupa ce umplu cosuletul, care mai are un pic si da pe afara, ne apucam de strans bete.

    Pe jos sunt din belsug, de toate dimensiunile. Unele mai mici, unele mai mari.

    Eu le strang pe cele mai mici, iar Andrew pe cele mai mari, deoarece, eu am de carat si cosuletul plin-ochi de fructe.

    Dupa ce Andrew termina de strans partea lui de bete, vine sa ma ajute.

    Deodata, vrand sa luam ambii acelasi bat, ne  lovim cap in cap.

    Dupa ce ne  dezmeticim, incepem sa radem ca doi fraieri, stand ambii in fund pe sol.

    Apoi, privirile ni se intersecteaza si nu ne mai putem misca deloc.

    Parca suntem tintiti locului. Parca ni se face o vraja care ne imobiliza.

    Ma uit in ochii lui de culoarea marii, si pot sa vad cum se sparg valuri inspumegate, ce ma vrajesc instant.

    Si el se uita in ochii mei, cu o privire intensa, ce parca patrunde prin culoarea ochilor mei, pana in interior.

    Deodata, simt cum ne apropiem din ce in ce mai mult. Nu ma puteam controla, cum nici el de altfel.

    - Ce se intampla cu noi? spun eu un pic speriata, vazand ca distanta dintre noi se micsoreaza.

    - Nu stiu! Cred ca o sa aflam acum! imi raspunde calm, inca tintuindu-ma cu privirea.

    Ne apropiem din ce in ce mai mult, pana cand nu au mai ramas decat cinci centimetrii care ne despart.

    Deodata, simt cum mi se apleaca capul usor spre drapta, iar al lui spre stanga, iar in clipa a doua ne sarutam.