Astrid si dragonul sangeriu

Capitolul 14

    Matt pov.

    E furioasa si suparata pe mine. Stiu asta pentru ca nu vorbeste sau se uita la mine si pentru ca are pasul grabit.

    E adevarat ca nici eu nu prea aveam ce face si am luat-o si eu peste pocior...putin. Nu ma asteptam sa reactioneze asa!

    Ma intreb ce gandeste acum despre mine. Acum sigur are o parere proasta despre mine. Ma intreb daca ma mai place...sau ma mai iubeste.

    E foarte draguta cand e suparata!

    Astrid pov.

    Trebuie sa il gasesc! Trebuie! E cel mai bun prieten al meu. Mi-a fost alaturi la bine si la greu. M-a aparat si m-a salvat de pericol. Nu stiu ce m-as face fara el. Probabil as muri...

    Ne apropiem de perdeaua de apa curgatoare. O luam pe langa pana ajungem in spatele cascadei.

    Inima mi se opreste pentru o secunda, apoi tip si dau drumul lacrimilor.

    In fata mea erau Fire si doi oameni inarmati, cu o sfoara de care incearca sa il traga pe Fire si il obliga sa mearga cu el. Dar fire se impotriveste.

    - Nuuuuu! mai tip o data, de data asta foarte strident si raspicat. Nu va las sa mi-l luati! Plecati de langa el!

    Ei par sa nu ma bage in seama, considerand ca nu sunt o amenintare si trag si mai tare de franghia groasa.

    Atunci scot arcul de la spate pe care l-am luat cu mine in caz de orice. Scot una din cele trei sageti pe care le mai am si ochesc.

    Dau drumul sagetii care se infige in bratul unuia, acesta scapand franghia din maini. Acum se tinea cu celalat brat de cel ranit si bate in retragere.

    Vazand acestea, celalalt om se repede asupra noastra cu un pumnal foarte ascutit.

    Matt isi scoate si el pumnalul si se indreapta spre el, tinandu-l ocupat cat timp eu il eliberez pe Fire din stransoare.

    Cand termin, imi intorc capul si vad urmatoarea scena cu incetinitorul: Matt aluneca pe pietrele ude si este intins pe spate, in timp ce omul vine spre el incet, zambind, cu pumnalul in mana dreapta; se aseaza langa Matt, il priveste scurt, dar crud, iar apoi ii infige pumnalul in inima, adanc si pleaca, fugind.

    In acest moment nici nu mai gandesc. Ma duc spre el tipand. Ochii mi se incetoseaza si cad in genunchi plangand. Il iau de mana si vad ca nu mai are puls. Atunci mi se taie respiratia.

    Ma aplec spre locul unde era pumnalul si il scot cu mare greutate. Arma ucigasului se afla in mainile mele insangerate.

    Ma uit la inscriptii si vad un semn cunoscut. Imi scot lantisorul si vad ca e acelasi. Ma uit mai indeaproape si vad ca pe el era inscriptia reginei. Au fost oamenii reginei!

    Ma mai uit o data la chipul angelic al iubirii mele intinsa intr-o balta de sange si nu stau sa ma gandesc.

    Ma aplec spre fata lui, ii sterg fata care-i era un pic murdara si imi dau parul intr-o parte, iar apoi imi lipesc buzele mele de buzele lui, inca calde, intr-un sarut scurt, dar pasional.