Astrid si dragonul sangeriu

Capitolul 6

    Matt pov.

    -Buna, Liz! Nu te-am mai vazut de mult timp!

    -Nici eu, Matt!

    Apoi ne-am imbratisat strans, dar cu multa caldura si bucurie, datorita revederii.

    In timp ce ne tineam strans, am putut observa chipul nedumerit, speriat si un pic gelos al prietenei mele de drumetie.

    -Astrid, ea este Liz, una dintre cele mai bune prietene de ale mele! Liz, ea este Astrid, tovarasa mea de drumetie.

    -Incantata de cunostinta! spuse Liz, cu caldura in voce.

    -Si eu la fel! spuse Astrid cu un pic de sfiala in voce.

    -Liz, unde iti este dragonul? o intreb, curios.

    -Se afla la Cascada Lacrimilor. Veniti sa va arat!

    Astrid pov.

    Ne-a condus pana intr-o vale superba cu flori multicolore, cu mii de fluturi, si cu numeroase animale.

    Peisajul era atat de insufletit si atat de colorat, incat nu iti mai puteai luat privirea de la el.

    Mai sus de vale era o frumoasa cascada, care curgea dintr-o statueta in forma de dragon si doi oameni langa ea.

    Statuia dragonului era de piatra, cu o coroana din rubine pe cap.

    Ce frumos era acolo! Puteai sa stai toata ziua, sa te relaxezi, sa pierzi sirul timpului.

    Apa era limpede si curgea usor prin ochii dragonului, formand un sunet linistitor si relaxant.

    -Liz, dar de ce se numeste Cascada Lacrimilor?

    -Legenda spune ca statueta insasi ar fi un dragon, chiar regina dragonilor, impietrita de o forta malefica foarte puternica, care inca exista si azi! Iar in locul acesta s-a format o cascada.

    -Lacrimile dragonului curg si astazi in aceasta cascada, continua Matt, dar se zvoneste ca lacrimile lui sunt vindecatoare. Vindeca orice boala sau orice rana pe ai aveao!

    -Pot sa iau putina apa vindecatoare? intreb cu sfiala.

    -Sigur, cu toate ca nimeni nu a mai luat din aceasta apa magica, pana acum!

    Dupa ce al luat niste apa intr-o sticluta din sticla, am inaintat spre marginea cascadei, unde se agla Storm, dragonul lui Liz.

    Era un dragon mare, masiv, de culoare mov. Avea ochii de un azuriu impecabil si profund. Fata acestuia inspira bunatate si loialitate.

    Dar ceea ce era surprinzator si  foarte interesant era ca avea doua perechi de aripi, care ieseau din acelasi loc, una fiind mai mare, iar cealalta mai mica.

    -Cele mici sunt pe post de carma, fiind un dragon al aerului, imi explica Liz, vazandu-mi chipul buimac. Toti dragonii de aer au cate doua perechi de aripi. Tu nu stiai?

    -Nu, nu stiam. Acum vad pentru prima oara un astfel de dragon. Nu prea am explorat alt taram in afara de cel in care am trait eu.

    -Si in ce taram ai crescut tu?

    -In Taramul Verii!

    -Interesant! Si cum e acolo?

    -Este foarte cald, dar m-am obisnuit. Dupa cum bine stii, unicul nostru anotimp este vara, iar dragonii nostrii apartin elementului foc. Un exemplar este aici, cu mine, Fire, spun uitandu-ma spre el.

    Acesta insa nu se uita la mine, ci se juca cu Snow in vale. Erau atat de adorabili! Le sclipeau ochii!