Astrid si dragonul sangeriu

Capitolul 5

Astrid pov.

Dimineata am simtit ceva cald.
Ceva ce tineam strans.

Cand mi-am deschis ochii adormiti, am vazut un chip cunoscut...Matt?

Am adormit imbratisati? Ciudat...

El statea si se uita la mine cu o fata de catelus somnoros, dat totodata si amuzat.

-Buna dimineata frumoasa din padurea adormita!

-Buna dimineata! Ce mai faci?

-Pai...bine. Stateam si ma uitam la tine cum sforaiai!

-Nu aveai altceva de facut decat de sa te uiti la mine cum dormeam?

-Nu. In fine...hai sa plecam!

-Stai sa le las un bilet parintilor!

-Nu sunt acasa?

-Nu, sunt la munca.

-Aaa...ok. Dar repede!

-Dar de ce te grabesti asa?

-Cu fiecare secunda pierdura soarta dragonilor este pusa si mai mult in pericol!

-Bine bine, ma grabesc.

Dupa ce le-am lasat un bilet pe masa parintilor, am parasit casa, dar nu inainte de a-mi lua arcul meu cu sageti, arma mea de incredere.

Era o bucata veche de lemn de abanos, cu inscriptiile numelui meu pe el. Il aveam de cand era mica si tineam mult la el.

Matt avea un pumnal cu lama ascutita, cu manerul din lemn, pe care se puteau zari cateva pietricele de culoare albastra.

-Unde ne indreptam acum?

-Spre Taramul Toamnei, unde am o prietena. E draguta si de treaba, o sa vezi. O sa iti placa de ea.

-Tie iti place de ea? am intrebat rusinata si totodata un pic geloasa.

-Ce? Nu! E doar o prietena. Ce te face sa crezi ca o plac?

-Pai ai zis ca e draguta si de treaba...si am crezut ca...poate...

-Un pic geloasa?

-Eu??? Nicidecum, am raspuns indignata, dar oarecum si amuzata de situatie.

-Mie asa mi se pare, dar fie ca tine.

-In fine...

Deodata vad vag un zid transparent.

Pe masura ce ne apropiam de el, cu atat mai mult puteam dustinge detaliile zidului.

Era ca un fel de portal, foarte inalt, impunator, dintr-un material ce semana cu baloanele de spun.

Dupa ce am trecut prin zid, ne-a intampinat o fata inalta, blonda cu ochii verzi si un dragon de culoare mov deschis.