~ 𝐌𝐀𝐑𝐑𝐈𝐄𝐃 𝐓𝐎 𝐓𝐇𝐄 𝐌𝐀𝐅𝐈𝐀 𝐊𝐈𝐍𝐆 ~

Capitolul 1

*Cartea este needitată

-dă-mi drumu, tip cât ma tin plămânii, fug spre ușa încercând sa o deschid  . Imediat simt o palma peste obrazul meu drept.

- taci odată! Tipa el de data asta nervos. Dacă vrei sa ramai întreaga mai bine ai tăcea spre binele tău, Spune el cu o privire rece în ochi.

- lasă-mă sa plec! Spun de data asta nervoasa. Uitându-mă și eu urat la el.

- tu chiar nu ai înțeles ce ți-am zis, spune de data asta înaintând spre mine ridicându-mi bărbia, ochii mei făcând contact cu ochii lui. Crezi ca îți voi da drumul? Părinții tăi au avut o datorie pe care nu au plătit-o iar asta a fost răsplată pe care o meritau. Aceea fiind, tu! Spune și rânjește. Asa ca păpușă nu ai sa pleci nicăieri. Tu îmi aparții.

- nu sunt un obiect! Sunt în primul rand o persoana și în al doilea rand  decid singura ce fac cu viata mea.

- mai vedem noi. Spune și ma lipește de perete...

Cu 1 zi în urmă

Încă o zi obositoare la servici. Da, lucrez într-o cafenea pe timpul verii pentru a câstiga ceva bani. Planul meu e sa strâng o suma de bani și apoi sa plec. Sa plec cât mai departe de tot și mai ales de asa zisa mea familie. Nu am fost dorita în familia aia încă de când m-am născut. Tata este un bețiv care joaca toată ziua la jocuri de noroc pierzând fiecare ban pe care mama îl aduce în casa iar mama lucrează ca  femeie de servici . Din păcate sunt singura la părinți, mi-aș fi dorit un frate mai mare cu care sa vorbesc dar din păcate soarta e cruda.

- Clara, am terminat pe ziua de azi, spun și las șorțul pe masa.

- Jennie, stai! Spune ea de data asta apropiindu-se de mine și traganduma într-un colt. Chiar ai de gând sa pleci la sfârșitul săptămânii, spune ea încet și îngrijorată.

- ți-am spus deja. Vreau sa plec cât mai departe de acest oraș și mai ales de familia mea.

- ești sigura? Nu vrei sa te m-ai gândești?

- m-am hotărât de mult, nu mai are rost sa stau aici.

- faci cum știi m-ai bine. Spune și ma îmbrățișează strâns răspunzând și eu cu o îmbrățișare. Când ne desprindem ii zambesc și ii spun ca o voi suna.

- ai grija de tine! Spune ea.

- și tu de tine. Spun de data asta și eu. E deja ora 21:00 afara se întunecă asa ca îmi i-au geanta și și pornesc spre casa. Îmi scot telefonul și vad ca am 3 apeluri de la mama. S-a întâmplat ceva? De când pana când ma suna pe mine mama? Telefonul se inchide  rămânând fără baterie. Grozav! Bag telefonul în spatele blugilor și măresc pasul spre casa. Când sa dau coltul străzii mele simt cum cineva îmi pune ceva pe fata iar apoi s-a tăiat firul.

*

- ce facem cu ea șeful? Aud niște voci dar nu pot sa îmi deschid ochii. Unde sunt?

- duceti-o în camera de sus și închideți ușa. De data asta o voce groasa se auzi.

- am înțeles șeful! Deodată simt cum sunt ridicata pe sus de cineva și nu după mult timp sunt așezată pe un pat, ușa de la camera se închide  apoi cad iar in lumea viselor.

Ma ridic deodată în fund și realizez ca asta nu e camera mea. Unde sunt? Știu ca ma îndreptam spre casa iar de o data s-a tăiat firul. Ma ridic din pat și ma îndrept spre ușa mare de lemn. Încerc sa o deschid dar e închisă. Încep sa ma sperii. Ma uit în jurul meu și vad un geam mare, trebuie sa aibă și balcon. Dau draperia alba la o parte și vad un balcon după geamurile de sticla . Perfect! Deschid geamul mare de sticla și pășesc în balcon. Ma uit în jos si vad ca nu este asa de sus. Sar peste balustrada și cad pe iarba tunsa din curte. Se poate observa pădurea de la câțiva metri. Încep sa alerg foarte tare indreptanduma spre ea. Când am întrat în ea m-am oprit puțin și observ o cărare, nu stau mult pe gânduri și încep sa alerg fără sa ma uit în spate. Deodată pe cărare în fata mea  își fac apariția doua matahale înarmate.