ꜱᴛᴀʏɪɴɢ ᴏɴ ᴛʜᴇ ᴀꜱʜ ᴏꜰ ᴏᴜʀ ʟᴏᴠᴇ

8. Obsesie

Obiceiul acela o enerva. Decise și ea măcar de data asta să pună mobilul jos și să facă altceva, însă bârâitul din cinci în cinci secunde al telefonului întrecuse de ceva timp limita. Nu o căutase lumea atunci când era conectată. Firește că acum avea fiecare să îi spună ceva.

Nu te uita.

Pleacă de aici.

Fă duș.

Fă altceva.

Prietena ei era plecată la medic cu Oliver. Fără telefon și fără Amber, totul în jur era ca ziua de luni.

Se simțea exclusă. Putea paria că Amber ar fi sunat-o pe ea să i se alăture pe coridoarele cu miros de clor, atunci când vorbise despre o posibilă vizită medicală, dar la naiba nu!

Pe tipul ăsta nu îl cunoștea decât de patru luni. Pe ea o cunoștea de mică. Însă el era acum cu ea la spital.

Din cauza lui ea era acum la spital și tot din cauza lui ea acum era singură.

Între patru pereți portocalii, cu bârâitul acela acut pe fundal, îi venea să se interneze singură la nebuni.

O săptămână.

Trecuse o săptămână de când capul ei prost încurcase numele.

Și de atunci, fără vreun semn de la Shawn.

Nț.

La ce s-ar fi așteptat?

Doar îl mințise puțin.

Puțin mai mult.

Mințise rău.

Poate că trebuia să își lase tristețea undeva pe canapeaua din colț și să meargă undeva.

Cu un prosop înfășurat bine pe lângă sâni, Kelly stătea în fața dulapului cu o pereche de blugi scurți în mâini.

Al naibii toamnă!

Putea să uite de blugii aceia. Apucase tristă din partea dreaptă o pereche de ciorapi negri lucioși și o rochie mulată din partea cealaltă din grămada de umerașe.
Își întinse părul, își puse un fular alb și cizmele lungi, iar cu o trecere în broască a cheii, cobora acum spre parter.

Venise timpul să se deconecteze de la stres. Până la urmă, poate Shawn era prea ocupat cu chestile despre muzică, de asta nu îi scrise încă.

Categoric.

Ei doi aveau să se întâlnească cumva, întâmplător.

Doar era destinul.

Iubirea lor.

Ce nu va deveni cenușă.

Se urca în mașină.