ꜱᴛᴀʏɪɴɢ ᴏɴ ᴛʜᴇ ᴀꜱʜ ᴏꜰ ᴏᴜʀ ʟᴏᴠᴇ

M53

— Nu pot să cred că a adormit. Ești minunat. Stau patru ore să o culc.

— A durat 13 minute. Sunt sigur că e o pasăre de noapte de nu are somn. Trebuie să fie mai blândă cu mami.

— Ha, aș vrea eu. Ești incredibil. Mersi mult.

— Nu e chiar așa puțin. Și tu te descurci. Lui Auburn îi place muzica, Kelly. O calmează. De obicei bebelușii sunt atrași de muzică. Acum știi cum să o culci. Dacă nu voi fi disponibil, poți să îi pui versiunea acustică de la Mercy de pe internet.

— Lui Auburn îi place de tine, Shawn. Tu o calmezi.

— Și ea pe mine. Și tu. Voi.

— De ce totul e așa... ca un meci de bătăi?

— Pentru că așa e viața. Viața e un meci contratimp, Kelly.

— Cred că am fost o scorpie lunile astea. Cu tine. Cu toți. Îmi pare rău. Până la urmă, am nevoie de tine. De mama.

— Ești om, e normal. Ce a spus mama ta?

— A, da. Uitasem că îți sunt datoare cu câteva explicații. Stai doar să ies afară. Să nu o trezesc.

— În 10 minute am să ajung la destinație, te încadrezi? La ce dulcică e, îi mai cânt odată. Steaua mea.

— Stea... Gata, acum. Unde mergi?

— Îmi spui?

— Bine, bine, nu o mai lungesc. M-a sunat pentru ce ai spus tu. Ca să mă convingă să mă mut la ea. Mi-a dat exact același argumente ca și tine. Cred că v-ați vorbit. I-am explicat că am nevoie de spațiu puțin. Mai ales după ce Amber... Oh, Shawn. De ce naiba nu mi-a spus mai devreme? M-am comportat ca o idioată. Din șapte luni cât a mai avut de trăit, doar una am mai fost prietene. Ultima, cea mai urâtă lună, cea în care era ca și moartă, fără forță, atât ne-a mai rămas. Chiar ultima. Am tratat-o ca o stupidă în șase luni. Iar în ultima eram la polul opus. Îmi e așa dor de ea. De cum mă lua peste picior. De cum ne alintam. Când ne prosteam. De fiecare lucru făcut cu ea. Chiar și statul. Pe mobile, la tv, să stăm supărate una pe alta. De tot. Ea va rămâne cea mai bună prietenă a mea. Dar acum, în nenorocitul ăsta de moment, e sub doi metri în pământ!

— Kelly, dulceață, mă distrugi, nu plânge...

— I-am promis atât de multe lucruri în ultimele momente, unul din ele a fost să mă mut în apartamentul ei, ceea ce am și făcut, de asta nu plec la mama. I-am promis.

— Și mama ta adoptivă ce a spus?

— Exact același lucru ca și mama. Să vin să stau cu ea. Dar nu pot. Știu că Auburn are nevoie de un trai bun, dar o să mă descurc. Cum naiba s-au întâmplat toate astea? Aflu că Amber are cancer, și că mama nu e mama. Și totul se duce...

— Iubito, te rog...

— Alo? Alo? Shawn?

— Deschide ușa, dulceață.

Apel telefonic încheiat.