ꜱᴛᴀʏɪɴɢ ᴏɴ ᴛʜᴇ ᴀꜱʜ ᴏꜰ ᴏᴜʀ ʟᴏᴠᴇ

3. Ziua cea mare

→Kelly←

Privesc spre cele șapte cutii de iaurt de pe masă cu gura formată într-un "o" și îi capturez privirea prietenei mele.

— Amber, ești dependentă de iaurt.

— Hei, îmi spune cu degetul ridicat în sus, tu ești dependentă de Mendes, fiecare cu ale lui. Mâncarea e necesară.

— Și Shawn e, replica eu iar ea se ridică și aruncă linguriță în chiuvetă, semn că nu mai intră nici-un strop de iaurt în ea.

— Știi, nu mă supăr că ție nu îți super place, dar dacă ți-aș spune că Shawn e afară și face reclamă la iaurt, ce ai face?

Amber își dă capul pe spate și râde cu poftă. Mai trimite un mesaj și se șterge cu un șervețel de resturile iaurtului.

Sper că are baterie. Ar fi penibil să sune Shawn și să moară telefonul. Pentru orice eventualitate, iau telefonul și îl pun la încărcat. Se uită cu precauție la mine, dar îi arăt altă cutie de iaurt pe masă, iar ea se repede la ea.
Mai sunt puține minute.

— Asta ar însemna că devine sărac. Dar aș cumpăra iaurt de la el.

O iubesc pe Amber. Mai ales că nu ne certăm pe Shawn.

Telefonul sună și rămân blocată.

— Kelly, răspunde! Strigă Amber cu iaurt în gură.

Răspund.

— Amber Parks?

— Da...

De fapt nu, însă m-am resemnat că Amber e mai norocoasă decât mine. Cu toate că am calculat fiecare șansă.

— Ne bucurăm să te avem aici, alături de Shawn. Ești la șapte minute cu o vedetă!

— Și eu mă bucur. Vă salut pe toți, cei de acolo! Emisiunea e superbă!

Mă așez pe parchet, încă tremurând cu emoțiile unui copil de clasa întâi.

— Mulțumim, ești drăguță. Sperăm că o să mai câștigi! Din păcate, când aud din păcate mă fac verde la față, Shawn întârzie puțin, continuă. Poți rămâne la telefon?

— Oricât, turui. Adică, desigur.

(...)

— Ești pregătită?

Da! Da! Da!

— Da...

— O, Shawn! Ai întârziat! Nu nu. Noi te iertăm. Amber să te ierte. Ai făcut-o să aștepte zece minute, omule.

Mă ridic de la laptop și mă împiedic când iau telefon care e dat pe speaker.

Se aud aplauze și urlete, iar după vocea prezentatorului ce propune să facă toată lumea liniște.

Apoi.

El.

În urechile mele.

Pentru prima oară.

— Amber? Mă ierți?

Tot corpul îmi e invadat de stoluri de fluturi. Respir greu. E că prima oară când zbori. Respiră, Kelly. Respiră. E timpul să lași aripile să fie cuprinse de vânt.

— Mereu.

— Ce se întâmplă cu iubirea după ce se termină? Întreabă cu un glas ce îmi face inima să sară precum a lui Jerry.

Tac pentru câteva secunde, încercând să anihilez emoția ce și-a rezervat o cameră din cele patru a inimii. Vocea lui cântă în timpane și nu pot decât să mă bucur de întrebările sale scurte precum: Alo? Ești? Mai e cineva?

Tot de la capătul de unde vorbește Shawn aud o altă voce nervoasă:

— Are de gând să spună ceva? Gen, mă îmbăt după ce se termină?

— Se face cenușă, răspund. Iar după, o vei pune într-un borcan și o vei păstra în amintirile inimii. Nu o vei lăsa să se spulbere în vânt.

— Cel mai frumos răspuns. Ești magică, Amber. Mulțumesc, răspunde Shawn, iar telefonul se închide cu publicitate.