ꜱᴛᴀʏɪɴɢ ᴏɴ ᴛʜᴇ ᴀꜱʜ ᴏꜰ ᴏᴜʀ ʟᴏᴠᴇ

14. Aparențele înșeală

ATENȚIE! Pentru acest capitol v-aș ruga mai întâi să citiți primele cinci mesaje ale cărții. Au legătură. Practic, începutul cărții. Mulțumesc.

Băiatul luă laptopul a treia oară în brațe în ultimele patruzeci de minute. Voia să îi scrie, însă ce? Nu o mai văzuse de aproape două luni.Că îi pare rău? Era prea simplu. Era prea sec. Poate nu era asta, poate că îi era frică. Tristețea i se mulă pe suflet. Ce naiba avea să facă? O iubea, chiar o iubea. Cum să fie frați? Cum putea să repare asta?

Intră pe profilul ei a patra oară.

Puse o melodie liniștitoare și respiră adânc.

Sunetul melodiei Bach umplea acum liniștea.

Oh, viață, cum de mi le iei pe toate? Gândi el.

Viața lui era neagră acum.

Kelly era totul pentru el. Era paleta de culori a fericirii. Încă de când o auzise la radio. Nu voia să accepte că erau rude. El o iubea! Ea îi colora viața. Dacă nu mai era ea, el avea să aibă doar două culori, negru și gri.

Apoi observă. Intrase a șaptea oară pe profilul ei.

KellyM...

M-ul acela.

Da! Era un semn! Ea încă voia să țină legătura.

Nu mai stătu pe gânduri. Intrase în conversația cu ea, care era goală, și începu să scrie:

@ ShawnM: Te mai gândești la mine? Mai ai numărul meu? Plângi la fel cum plâng și eu? Mă vrei înapoi? Te mai gândești la mine?

Spune da, iubito. Te rog spune da.

Ea, așezată pe patul rece, cu lacrimi în ochi, îi citise mesajul. Tremura. Inima i se opri, iar sufletul își închise toate funcțiile.

@KellyM: Dar tu? Înainte să răspund, răspunde tu. Cum am ajuns în stadiul ăsta? Cum am rupt amândoi speranța viitorului nostru? A cui a fost vina? A faimei tale? A geloziei mele? Sau poate doar nu suntem ceea ce vrem.

Dar mesajul nu cuprindea adevărul. Nu era faima. Nu era gelozia. Nu era nimic. Erau frați. Nu știa de ce tastase acel răspuns, poate că voia să creadă că ei mai aveau o șansă. Poate că voia să schimbe adevărul. Cu o minciună. Oricare ar fi fost.

@ ShawnM: A fost și este vina mea, Kelly...

@ KellyM: Iar noi nu vom mai putea fi vreodată împreună. Și știi de ce...

El știa de ce.

Ea știa de ce.

Pentru că suntem frați, gândi el cu obrazul odihnit în palmă.

Pentru că suntem frați, gândi din cadrul băii reci, unde bucăți din ea se pierdeau în lacrimile de pe obraz. Voia să fie singură. Doar pe el îl mai avea. Însă acum, totul era distrus. Nu mai avea pe nimeni. Pe nimeni!

@ ShawnM: Da... Știu de ce. :((

El dădu cu pumnul în birou.

Fata izbi laptopul de gresie.

Nimic nu a fost ce a părut.