Domnia -H.S.

Capitolul 2

– Rămân. îmi spune și mă îmbrățișează.

Băieții urcă pe deal și se uită la noi.

– Harry, e târziu, mai bine mergem.

– Luați mașina, eu rămân la Alice.

– Harry, ai grijă... îi spune Liam. Se apropie de noi. Ești fericit acum? îl întreabă pe Harry.

– Da. îi răspunde.

– Ne auzim mâine! strigă Louis și pleacă toți patru.

– Mergem? îl întreb pe Harry și el afirmă.

Nu m-a întrebat nimic tot drumul. S-a uitat pe geam și a admirat tot ce se putea. Urcăm la etajul 8, unde stau eu.

– E un apartament micuț, dar e casa mea. îi spun și el zâmbește.

– E foarte frumos! se uită peste tot. Mi-aș fi dorit să stau aici cu tine. se întristează.

– Hei, mai bine profităm. E târziu, mâine o să ai o zi lungă.

– Așa e.

Mă schimb în pijamale. Îl văd cum își dă cămașa jos, mă uit la pieptul lui tatuat, la fluturele de pe abdomen. Rămâne în boxeri.

  Ne așezăm pe pat. Harry mă îmbrățișează strâns. Îmi așez capul pe pieptul lui. Îmi sărută palma și apoi fruntea. Îmi ridic capul și îi sărut buzele dulci. Îmi mângâie spatele, îi sărut gâtul. Mă trage peste el. Îi sărut pieptul. Îmi ridică fața și își strivește buzele de ale mele.

– Aș vrea să te iubesc toată viața. îmi spune încet, la ureche.

– Iubește-mă acum cât pentru toată viața. îi spun și el zâmbește.

Mă întind pe spate și Harry vine peste mine. Se așază între picioarele mele, punându-și capul pe sânii mei. Mă joc în părul lui și simt cum se lasă greu pe mine. A adormit. Îi sărut fruntea și îi mângâi obarzul.

– Sper să îți găsești o fată care să te iubească atât cât aș fi putut eu, Prinț Harry. îi spun și închid lumina. Adorm jucându-mă în părul lui.

*
Mă trezesc din instinct dimineața. Îl simt pe Harry tot pe mine. Nu ne-am mișcat și am amorțit. Încerc să ies de sub el, dar se trezește imediat. Zâmbesc.

– Bună dimineața! îi spun sărutându-i obrazul.

– Nu vreau să mă ridic. îmi spune și se dă jos, apoi mă îmbrățișează. E abia ora 8. Să mai dormim.

– Bine. mă așez pe brațul lui, privindu-i fața somnoroasă și frumoasă. Buzele lui rozalii sunt întredeschise, are gene lungi. Îi mângâi ochii, obrazul, buzele. Aș vrea să fii al meu. șoptesc și el zâmbește. 

– Alice... te iubesc. îmi spune și se întristează iar.

– Dacă mă iubești, nu fi trist.

– Sunt un egoist! spune atât de supărat. Mă privește în ochi. Am venit aici intr-o mică vacanță, ca să uit de probleme. Nu trebuia să te bag în seamă pentru că te rănesc.