Domnia -H.S.

Capitolul 14

– Ce o să le spui fetelor? Te-ai gândit la cât de criticat vei fi? îl întreb uitându-mă în ochii lui. E panicat.

– Criticat pentru că iubesc? Să mă critice!

– Alice, nu trebuie să dai un răspuns acum-

– Ba da, mamă, trebuie!

– Harry, eu...

– Vrei să fii soția mea? se așază iar în genunchi și închide ochii de parcă ar fi primit pedeapsa cu moartea.

– Ridică-te! îi spun și se uită confuz. Haide! îl trag de mână și se ridică.

– De ce nu îmi răspunzi? Mă doare ceea ce faci acum, Alice!

– Iartă-mă...

– Alice... nu te gândi la ce o să se zică despre noi.

– Nu îmi pasă ce zic despre mine, nu vreau să te denigreze nimeni pe tine!

– Pentru tine suport orice!

– Harry, mai bine ne calmăm cu toții și luăm o pauză. spune mama lui, uitându-se la mine.

– Iertați-mă! îi spun mamei lui și ea dă din cap înțelegător.

Din perspectiva lui Harry
– Mă îndrăgostesc de tine fără ca măcar să te ating și tu mă refuzi? Te cer de soție și tu refuzi totul? Îți pun în palme viața mea și tu tot ce faci e să îți ceri iertare? Că ce? Că nu mă iubești?

– Te iubesc, Harry! vrea să îmi prindă mâna.

– Nu! Mă minți! mă dau în spate și îmi șterg lacrimile repede.

– Nu mint și știi asta! Te iubesc! Te ador pentru cine ești tu!

– Dar ce? Ce te oprește să spui "da"?

– Dar nu ți-am spus "nu"! Nu am refuzat nimic! Îmi fac griji pentru ce va urma.

– Și dacă la finalul concursului câștigi? Și atunci îți vei face griji?

– Nu trebuia să vin cu Liam. spune și mă uit la ea.

– Deci îți pare rău că ai venit.

– Nu, nu îmi pare rău pentru că te-am cunoscut pe tine, așa cum ești.

– Dar îți pare rău pentru că voi fi rege.

– Harry... să fim serioși! Eu sunt o nimeni care vrea averea regelui și să fie regină și tu, un tânăr rege, cazi în plasa vrăjitoarei de mine, așa e?

– Nu!

– Așa cred toți! Inclusiv familia ta!

– Doar mama e familia mea!

– Nu te poți preface că ceilalți nu există!

– Nu există!

– Trebuie să plec!

– Dar te gândești? o întreb și se întoarce din ușă.

– Tu trebuie să te gândești! îmi spune și pleacă. Nu o pot lasă să plece.

Mă cutremur când îl văd pe Alexander că o prinde de mână. O văd tușind sânge. Ce naiba se întâmplă? Alerg până afară și o iau în brațe.

– Cheamă o mașină! strig la Alexander care se uită înfricoșat la ea. Cheamă o mașină acum! țip la el și fuge. Alice! Iubito! îi masez obrajii, dar nu se trezește. Ce se întâmplă cu ea?