Domnia -H.S.

Capitolul 18

– Nu semnez! își pune mâinile în sân și se uită pe fereastră.

– Cum nu semnezi? o întreabă Harry, uitându-se la mine.

– Nu semnez.

– Julia... se apropie Harry de ea și începe să râdă. Tu nu înțelegi ceva. Nu trebuie să vrei, ești obligată. Știi când ne-am căsătorit? Am semnat un contract în care am specificat că dacă simt nevoia să divorțez de tine, am tot dreptul să o fac.

– Nu o să mai fii rege fără regină.

– O să fiu rege pentru că mă căsătoresc cu Alice. îi spune și Julia se întoarce spre mine.

– Nu o să mi-l iei! rupe actul de divorț și iese din birou, trântind ușa după ea. Harry vrea să o oprească, dar îi prind mâna.

– Las-o acum... e nervoasă.

– Și ce facem?

– Să se calmeze și o să vorbesc eu cu ea.

– Alice, iubito, nu vreau să te cerți cu ea din nou.

– Nu mă cert. Îi explic frumos și sper să înțeleagă.

– Mergem să mâncăm ceva? mă prinde de mână și ieșim din birou.

Ieșim în grădină. O văd pe Madison care fuge spre Harry și îl îmbrățișează, dându-mă pe mine într-o parte.

– Harry, dragule! îi sărută obrajii și mă privește cu coada ochiului. Harry îmi întinde mâna și mă trage lângă el.

– Madison, ce faci în Anglia? o întreabă cu zâmbetul pe buze.

– Dragule, mi-a spus Julia că a intervenit cineva între voi doi. Oh, Alice! Erai și tu acolo? Atât ești de importantă încât nici nu te-am văzut! zâmbește fals.

– Madison! Foarte bine îți priește Berlinul, ai mai pus câteva kilograme pe aici! îi fac semn spre abdomenul ei puțin umflat.

– Măcar eu nu sunt curva regelui! se încruntă și eu zâmbesc.

– Madison! o atenționează Harry.

– Draga mea, tu chiar ai fost curva regelui în trecut! îi spun râzând și simt mâna lui Harry cum o strânge ușor pe a mea. Știu că nu îi plac certurile, dar din cauza lui s-au întâmplat.

– Madison, ne mai vedem! Mai bine du-te și liniștește-o pe Julia pentru că nimeni nu se înțelege cu ea. îi spune Harry și îi fac cu mâna. Urcăm în camera mea și se așază pe pat.

– Vii? mă întreabă curios.

– Harry... nu e momentul. îmi deschid nasturii cămășii stând cu spatele la el. Ii simt mâinile pe șoldurile mele și buzele pe spatele meu. Îmi trage cămașa pe umeri până ce cade pe podea și mă întoarce cu fața la el. Îmi deschid sutienul și îmi lipesc sânii de pieptul lui, cuprinzându-i gâtul cu brațele. Simt cum fermoarul fustei mele se deschide și o simt cum îmi alunecă de pe șolduri. Palmele lui îmi mângâie formele. Îmi mut privirea pe ochii lui și îi văd închiși. Îmi trec degetul mare peste buzele lui ușor deschise și oftează puternic.

– Te vreau. îi aud vocea șoptită și zâmbesc. Deschide ochii și mă lipește de el. Se apleacă și îmi sărută colțul gurii, apoi ia halatul de pe pat și mă îmbracă cu el. Te iubesc! mă sărută apăsat și zâmbește trist. E trist.

– Harry? mă așez lângă el în pat.

– Da.

– Știu de ce ești trist. Eu nu mai vreau să aștept, vreau să trecem odată peste asta.

– Vreau să fii soția mea și după, crede-mă că nu mai scapi de mine. îmi sărută gâtul și eu oftez.

*
Mă trezesc brusc dintr-un vis urât, îl văd pe Harry dormind și ies pe balcon. E o zi ploioasă, dar nu e frig afară. Intru în mica bucătărie și îmi fac o cafea fierbinte, apoi mă întorc pe balcon. Picăturile de ploaie sunt mărunte și cerul este puțin însorit. "E soare cu dinți" îmi amintesc imediat expresia unei doamne care a mâncat acum câțiva ani la restaurantul în care lucram. Am zâmbit când i-am auzit expresia pentru că avea dreptate. Razele soarelui pătrund norul gri și pare un tablou pictat în culorile naturii.

Aproape adorm, dar aud pietrele mișcându-se în grădina din fața mea. Este ora 8 dimineața. Intru în ploaie și mă uit atentă. Îl văd pe Alexander. Este împreună cu Madison și îmi face cu mâna. Îi fac și eu cu mâna și încep amândoi să râdă. Nu îl credeam așa. Zâmbesc și mă întorc pe leagănul meu.

– Mie mi-ai făcut cafea? mă sperie vocea lui Harry. Mă întorc și îl văd în tocul ușii cu o pătură pe el. Se așază lângă mine și îi dau cana mea. Zâmbește și ia o gură de ceafea, apoi îmi ridică picioarele peste el și se așază cu capul pe pieptul meu.

– Harry, ești bine? îl întreb nesigură pe mine. Îmi e teamă de ce va urma.

– Nu înțeleg.

– Ești sigur de noi?

– Mă deranjează că mă întrebi asta.

– Nu vreau să te deranjeze, vreau să fii sigur.

– Să fiu sigur că te iubesc? Da, te iubesc. Sunt sigur. mă privește, dar eu îmi las privirea în jos. Fixez un punct mort din podeaua de lemn negru. Alice, ce ai?

– Nimic.

– Uite-te la mine. îmi atinge obrazul cu palma lui și îmi întoarce capul către el. Își lipește fruntea de a mea și închide ochii. Dacă ai vreo îndoială în ceea ce mă privește, putem să renunțăm. Am pus prea multă presiune pe tine și îmi pare rău pentru asta. Te rog să mă ierți, Alice!

Nici nu ascult tot ce îmi spune. Îmi strivesc buzele de ale lui și mă trage în peste el. Se ridică cu mine în brațe și mă lipește de peretele ud al camerei. Ploaia ne udă până la piele, dar nu ne oprim din sărut.

– Vreau tot ce am acum. Vreau ca fiecare dimineață cu tine să fie așa. Vreau să te iubesc neîncetat și să ne fim alături.

– Niciodată nu am avut curajul să îți spun cât de mult te iubesc, Harry. îi sărut fruntea și îl văd zâmbind. Cred că soarta mea a fost să te întâlnesc în restaurantul ăla și să rămân cu tine. Până atunci... am fost un nimeni. Nu am făcut nimic care să îmi demonstreze ceva. Ai apărut și ai schimbat tot. Nu am vrut să știi că te cunosc pentru că ai avut încrede în mine și ai mers cu mine pe deal. Simțeam că leșin lângă tine, dar nu am vrut să vezi asta. Probabil că dacă îți spuneam asta atunci, aș fi arătat ca toate fetele care te-au întâlnit. râd și îi văd pe față zâmbetul lui care mă înnebunește.

– Te iubesc, prințesă Alice! spune repede și mă sărută. Ești minunată și ești a mea! continuă și știu că am obrajii roșii. Și eu am emoții când sunt cu tine. Și când am venit la tine am știut că nu e bine ce fac, dar te-am văzut atât de sinceră și mi-ai plăcut. Te-am iubit de la primul cuvânt pe care l-ai rostit. Mi-ai luat viața când ai plecat. Și mi-ai dat-o înapoi acum. Nu mai vreau să nu am viață. Vreau să fiu cu tine și să simt că trăiesc. îmi sărută obrazul și îi mângâi spatele gol și ud. Stăm îmbrățișați în ploaia măruntă și în razele reci ale soarelui.

– Și dacă nu semnează? stric momentul cu întrebarea care m-a măcinat toată noaptea.

– O vom face să semneze. oftează și îl sărut pentru ca să mă ierte că am stricat clipa.