Domnia -H.S.

Capitolul 19

– Tot ce sper e să nu răcim de la ploaie. intru în cameră după ce îmi fac un duș fierbinte și îl văd pe Harry ascunzând o hârtie sub pernă. Ce ai acolo? mă duc lângă el și scot revista.

Mi se înmoaie picioarele când văd titlul imens de pe prima pagină. "Relația regelui este zdruncinată de o americancă. Oare Harry știe cât suferă soția lui din pricina acestei "domnișoare"? Știm că tânăra a participat la concursul dat pentru titlul de regină, dar a dispărut misterios înainte ca rezultatul să fie aflat. Ce se întâmplă de fapt în familia regelui?"

– Serios? mă uit la revistă.

– Iubito, o să dau o declarație astăzi la acest ziar. Vreau să fii și tu cu mine și să vorbim deschis despre noi. îmi ia hârtia din mâna și o așază pe masă.

– Ce să vorbesc deschis?

– Totul! Vom spune lumii tot adevărul. îl ignor și deschid iar revista. Julia a dat un interviu presei și sunt curioasă ce a zis. Caut paginile și le găsesc.

"– Cum vedeți acest divorț?

– Eu nu sunt de acord. Harry are un moment de nebunie pentru că știe și el cât de mult mă iubește.

– Și totuși vrea să divorțați. Ce părere aveți despre domnișoara Alice?

– Alice? Este ca o umbră. A fost prezentă în viața lui Harry pentru o scurtă perioadă, dar el mi-a jurat că nu a simțit nimic pentru ea. Știu că nu o iubește.

– Dar în public par foarte îndrăgostiți. Noi ne-am dat seama că este ceva serios numai din privirea pe care o are când se uită la dânsa.

– Greșești! Nu aia e privirea lui de îndrăgostit!

– De ce ați vrut să opriți banchetele pentru copiii din orfelinate?

– Bani irosiți aiurea.

– Asta este părerea dumneavoastră sau a tatălui dumneavoastră?

– A amândurora. Aș vrea să nu introduceți aceste întrebări în articol. E penibil oricum ce mi se întâmplă. Dacă Harry ar afla că am întrerupt ajutorul în plus pentru acei copii, ar face o criză. ne-a răspuns a noastră Regină râzând.

– Regele nu știe acest lucru?

– Normal că nu! Ce întrebări stupide!

– Mai departe vreau să vă întreb dacă o să luptați pentru acesta căsnicie scurtă.

– Logic că lupt! Nu las o țărancă târfă să-mi ia bărbatul! Pe asta puteți să o puneți în articol."

– Harry?

– Da?

– Ai citit asta? îl întreb uitându-mă la el.

– Nu mă intreresează, Alice.

– Ba eu cred că da! A întrerupt ajutoarele pentru orfani. îi spun și el zâmbește.

– Eu dau bani în fiecare lună pentru așa ceva. spune calm și mă panichez.

Îi citesc repede ce a zis Julia și îmi ia revista din mână. Se ridică și pleacă. Îl urmez. Bate la ușa Juliei, dar nu răspunde.

– Unde e Julia? întreabă pe o femeie care face curățenie pe hol.

– În restaurantul de la mansardă. Ia ceaiul cu doamnele. îi spune și mergem repede spre restaurant.

– Ce-i asta? îi trântește revista pe masă în fața tuturor fetelor. Toate se uită la mine dezgustate, deci e clar că sunt prietenele ei.

– Iubire! Ce bine îmi pare că mă cauți! De ce ai adus-o și pe ea? arată spre mine și fetele râd.

– În locul tău aș tăcea din gură. îi spun și îi fac semn să tacă.

– Cum îți permiți să vii aici și să-

– Julia! spune Harry pe un ton atât de sever. Mă sperie și pe mine seriozitatea lui.

– Ce e?

– Ai oprit fondurile pentru copii?

– Eu? Nu, doamne ferește! Știu cât de important este pentru tine. minte cu nerușinare. Are grijă ca de fiecare dată să se uite la prietenele ei și să zâmbească.

– De ce ai zis asta presei? continuă Harry pe același ton.

– Cum? Nu cred așa ceva! intră în panică. Le-am spus clar ce să pună în articol! ia revista și se uită la ea.

– Și astfel eu nu aș fi știut ce poți să faci! Julia, este ultima dată! Gata! Ce ai făcut cu banii pe care eu îi dau în fiecare lună pentru acei copii? Spune odată! urlă când Julia se uită în jos și tace.

– Tu i-ai băgat asta în cap! mă împinge nervoasă și Harry o prinde de braț.

– Ne vedem în instanță! Vă dau în judecată și pe tine și pe tatăl tău pentru fals! Ai făcut o greșeală capitală! mă cutremur când îl aud urlând la Julia. Îmi prinde mâna și îmi face semn să ies din restaurant. Ai crezut că Alice ți-a săpat groapa? Te-ai înșelat! Ți-ai săpat-o singură și te-ai și aruncat în ea!

– Harry! vine după noi, dar Harry îi trântește ușa în față.

– Cum apar eu în fața acelor oameni care știu că eu le-am tăiat fondurile? intră în cameră și se așază pe jos.

– Harry, gata! Vor înțelege care a fost situația. Toți vor ști cine e cu adevărat Julia. Nu e vina ta.

– Ba este pentru că am avut încrede în ministru ăla de doi bani! Cum îi fac eu pe acei copii să înțeleagă de ce nu au mai primit banii promiși de mine personal?

– Mergem acum acolo și le explicăm. Întreabă-l pe ministru ce a făcut cu banii. Poate îi putem returna copiilor...

– Putem pe dracu! își ia telefonul și apelează un număr. Bună ziua! Vreau să știu fondurile pentru reparațiile șoselelor provinciale. Și să știu de ce nu am fost informat că prim-ministrul ales de mine, omul meu de bază, nu a dat fondurile pentru orfelinate?

– Majestatea Voastră, noi am trimit în fiecare lună banii în conturile bancare... pe care le văd acum schimbate... Iertați-mă, cineva a schimbat conturile bancare. Trebuie să găsesc vinovatul. se aude doamna de la celălalt capăt al apelului.

– Mă ții la curent. Spune-mi dacă fondurile șoselelor acoperă pe jumătate fondurile copiilor pe ultimele 3 luni.

– Da, acoperă pe o lună și jumătate integral.

– Bun! Mi-i scoți pe toți și vin să îi iau în 10 minute. închide și oftează puternic. Apelează pe altcineva.

– Liam, anunță presa, am de dat o declarație importantă. Și cheamă și televiziunea în parcul Hyde. 

–