Domnia -H.S.

Capitolul 16

– Nu face asta! mă așez pe scaun și se așază și el în fața mea.

– Nu fac nimic. Îți spun ce simt.

– Harry, nu se poate.

– M-ai uitat? mă întreabă și îi zâmbesc.

– Nu poți să mă intrebi asta.

– Nu m-ai uitat. Mă iubești.

– Nu te mai iubesc. îl mint, dar știe că îl mint.

– Alice, te cunosc. Tu spui ceva, dar ochii tăi îmi arată tot ce vreau să știu. îmi prinde mâna și închid ochii.

– Gata! Harry, deja ne-am despărțit. Au trecut atâția ani, ne-am schimbat-

– Nu îl iubești pe Lex. mă întrerupe și oftez.

– Îl iubesc.

– Dar nu ca pe mine. zâmbește și mă ridic.

– Știam că nu e o idee bună să vin.

– Atunci de ce ai venit?

– Îmi era dor de locul ăsta. mă uit pe fereastră și se apropie de mine. Îmi prinde talia cu brațele și aș da orice ca să nu îmi dea drumul.

– Îți era dor de mine. îmi săruta fruntea și mă strânge în brațe. Își lipește buzele calde de gâtul meu și tresar. Îmi era dor de mirosul tău... să îți aud inima cum bate mai tare când te ating.

Îmi sărută obrajii și se oprește la colțul buzelor mele. Vreau să îl iau în brațe, să îi simt buzele, să îi simt mâinile pe pielea mea. Aud un ciocănit și mă despart de el imediat. Oftează puternic și închide ochii.

– Intră! strigă Harry și o văd pe Julia intrând.

– Soțiorule, te caută toată lumea! Ce faci aici cu această străină? îl întreabă uitându-se la mine superior.

– Harry, mi-a părut bine să te revăd! La mulți ani! îl îmbrățișez și îi las în buzunar cadoul și un bilet. Ne mai vedem! îl sărut pe obraz, îi zâmbesc Juliei și plec. Închid ușa și rămân două secunde lângă ea.

– Să nu te mai prind că stai cu ea! o aud pe isterica de Julia. Eu sunt soția ta! Cu mine trebuie să stai! Nu vine țăranca asta și îmi ia locul, ai auzit?

– Eu pe țăranca asta o iubesc, nu pe tine! îi aud vocea îndurerată și simt un gol imens în stomac.

– Presa e aici. Revino-ți și hai să mergem amândoi. Să nu creadă lumea că încă ești îndrăgostit de Alice.

– Julia, nu îmi spui tu ce să fac! îi aud pașii grăbiți venind spre ușă. Mă ascund repede după un perete. Îl văd cum iese, trântind ușa.

– Charles, nu vreau ca Alice să mai umble liberă prin palat. o aud vorbind la telefon. Dacă nu scapă Harry de ea, o să scap eu cât mai curând. trântește telefonul și pleacă grăbită după Harry. Cobor repede scările și îl văd pe Alexander vorbind cu o fată.

– Hei! Cum a fost întâlnirea cu Regina? mă întreabă sărutându-mi buzele.

– Foarte bine! Este neschimbată.

– Mă bucur. îmi prinde talia și îl văd pe Harry stând la masa băieților. Du-te la eu dacă vrei! îmi spune Alexander când mă vede.

– Vino cu mine! îi prind mâna și ne așezăm lângă băieți.

– Alice! Liam sare pe mine, îmbrățișându-mă. Ne-a fost dor de tine!

– Băieți! îi îmbrățișez pe toți. O, Doamne! Louis, nu cred! îmi pun mâna la gură când văd mică gărgăriță din brațele lui.