Domnia -H.S.

Capitolul 25

*
Mama lui Harry încearcă să facă totul perfect pentru seara asta. Este 31 Decembrie și noi, fiindcă așa e treadiția, ascultăm melodiile corului, apoi mergem la fiecare copil din orfelinate să le dăruim cât putem. În toată Anglia este o foarte mare forfoteală. Ajutoarele noastre din fiecare oraș sau sat s-au mobilizat și au început deja distribuirea cadourilor pentru copii. Eu și Harry vom merge la unul dintre centrele de plasament și le vom înmâna personal darurile.

– Alice, crezi că ajunge atât? mă întreabă Regina arătându-mi o panglică roșie cu care vrea să împacheteze cadourile de anul nou pentru muncitorii de la conac.

– Da, este perfect!

– Majestate, regele vă cheamă în grădină! mă anunță un puști și îi mulțumesc.

– Data viitoare strigă-mă pe nume! strig după el fugind și îl văd râzând timid.

Pășesc în grădina plină de lumini și îl văd pe Harry așteptându-mă lângă masa de lemn din curte. Îmi face semn să vin spre el și merg încet. Zâmbetul lui e minunat. Îmi prinde mâna și ne plimbăm prin parcul plin de copaci verzi.

– Știi de ce te-am chemat? rupe tăcerea când ajungem lângă un copac foarte mare, cu scoarța groasă.

– Să îmi spui ceva? încerc să ghicesc și el râde. Își așază palma pe obrazul meu și își lipește fruntea de a mea. Îl văd cum închide ochii zâmbind.

– Am trecut prin multe... spune zâmbind în continuare fără să se uite la mine. Dar am fost împreună și am învins totul. Acum, când ne-am liniștit, când nimeni nu mai este în calea noastră, vreau să fii sigură de mine și de viitorul tău aici. deschide ochii și mă privește serios.

– Am fost mereu sigură. îi zâmbesc și văd în obrajii lui două semne ale fericirii.

– Iubito, vreau să avem copii, să ne trăim viața cu toții, să ne iubim sincer, să ne iertăm greșelile și să le reparăm împreună. Vreau să fii mereu alături de mine, să mă iubești cum m-ai iubit pe dealul din NewYork, să mă tratezi cum m-ai tratat în micul tău apartament. Și vreau să vezi iubirea mea pentru tine. Sufletul meu care e plin de tine, de iubirea ta.

Îmi prinde mâinile și le sărută, apoi îmi șterge lacrimile fierbinți de pe obraji. Nu îmi pot stăpâni emoțiile și nici nu vreau. Plâng pentru că îl iubesc cu toată ființa mea.

– Îți mulțumesc pentru că m-ai recunoscut și nu ai spus nimic, pentru că ai venit în Anglia pentru mine, pentru că mi-ai arătat ce însemn eu fără tine și îți mulțumesc pentru că te-ai întors, m-ai iertat și mă iubești la fel de mult. Te iubesc, iubita mea! Să avem un an minunat împreună! mă îmbrățișează strâns și îi simt inima cât de tare bate.

– Aici stai tu. îi iau mâna și i-o pun pe pieptul meu, unde se află inima mea. Tu ești înăuntru, tu bați și tu mă ții în viață. Te iubesc, Harry! spun printre lacrimi și îi simt mâinile tremurânde pe talia mea.

Buzele lui sunt perfecte pentru buzele mele. Limba lui prea moale trece ușor printre buzele mele. Dulceața buzelor lui este diabet pentru inima mea, dar îi face bine. Mă uit în ochii lui.

– Ups... se uită deasupra noastră. Mă uit și eu și văd crenguța de vâsc.

– Te iubesc! îi spun și îl sărut iar.

*
Totul merge conform planificărilor. Corul este minunat, cânt și eu muzica lor, iar Harry insistă să mă strecor lângă ei, dar refuz.

Treaba merge repede la centrul de plasament. Copiii sunt atât de fericiți să ne vadă. Le simt emoțiile și cred că și ei îmi simt mie emoțiile. Îmbrățișez fiecare copil și îi spun să fie fericit și să aibă grijă de sănătatea lui. Mă uit la Harry care este atât de entuziasmat și de fericit. Terminăm treaba. Sunt atât de împlinită sufletește acum că am primit mesaje de la toate ajutoarele noastre că și-au terminat treaba și că se întorc la conac.