Casa Spinilor de Piatră (PAUZĂ)

Casa Spinilor de Piatră

În Regatul Kattianon este haos. Coroana de Spini nu răspunde niciunuia dintre cei cinci copii ai regelui elfilor, moment în care fiecare încearcă să pună mâna pe tron în propriile feluri, folosindu-se de puterile cu care i-au înzestrat zeii.

Nimeni nu are curajul să o privească pe Ianthine Mazestar în ochii de cenușă de teama de a nu fi împietrit sau vrăjit și nicio creatură nu poate să se strecoare în preajma ei, însă nu și regele sirenelor încornorate, a cărui frumusețe i-a captivat atenția.

Dar chiar și așa, atunci când un războinic misterios apare la castel și îi povestește despre minunile făcute de aurul ascuns în pământurile Daciei, Ianthine e în stare să facă orice pentru a prelua conducerea regatului: să-și lase familia în urmă. Să înfrânte mânia altor civilizații. Să dea drumul iubirii. Să-și lase încrederea în mâinile unei ființe despre care nimeni nu știe că e menită să distrugă întreaga lume.

Informații suplimentare:

1. Madeleine e conștientă că are multe cărți începute, la care pretinde că nu are timp să posteze, dar nu poate să își țină ideile în ciorne prea mult timp. O să încerce să posteze măcar acum, în vacanța de iarnă, câteva capitole, poate și după aceea și va încerca să o ia în serios după bac.

2. da, ați citit bine ce scrie acolo – elfi, chiar dacă nu asta am vrut să folosesc. Ceea ce vreau să spun e că termenul corect pentru ce vreau eu este fae, care nu are un corespondent în română. În cărțile traduse am văzut că se folosește tradus zâne, ceea ce eu nu vreau să folosesc categoric. Din ceea ce am citit, diferența dintre fae și elfi nu e prea mare la aspectul fizic, doar că fae sunt mai nemiloși, nemuritori și nu pot să mintă. Zânele sunt, așa cum probabil se gândește toată lumea, creaturile alea micuțe cu aripi. Vreau mai mult decât orice să folosesc termenul fae, care are în engleză pluralul faeries, dar în unele contexte nu ar suna deloc bine: trei faeries, puteri de faeries, hainele faeriesilor, nu-i așa? Deci o să rămân la elfi, creaturile alea frumoase, cu urechi ascuțite, de care nu aș fi devenit pasionată dacă nu l-aș fi văzut pe Legolas.

3. Da, scrie și Dacia. Și Moesia. Dacia, pe al cărei pământ trăim noi acum și Moesia (modificate, bineînțeles). Le-am ales pentru că am văzut un documentar despre aurul pe care l-au ascuns dacii în pământ înainte să fie cuceriți de romani, și se face că acela care îl dezgroapă va fi blestemat. S-au confirmat cazuri în care cei care au găsit vase sau bijuterii de pe timpurile dacilor nu au sfârșit bine. M-a inspirat faza cu aurul și am decis să păstrez numele regatului, să fac un fel de combinație între civilizații, plus că istoria dacilor e foarte interesantă și plină de obiceiuri stranii, dar aici nu o să avem Imperiul Roman, și nici pe Decebal sau Traian. Voi folosi realitatea legată de lumea dacilor în proporție cam de 70-80%, pentru că le voi îmbina  și cu fantasticul și nu vreau să se creadă că absolut tot ceea ce voi scrie a fost adevărat. Am la bază multe documentări, așa că nu scriu după ureche, chiar dacă informațiile poate că diferă de la site la site, de la documentar la documentar.

4. Am spus cândva că o să fac o carte cu Cei Patru Călăreți/Cavaleri ai Apocalipsei și asta este. Pentru cei care nu știu, aceștia sunt cei care vor aduce sfârșitul lumii după ce Iisus va rupe patru din cele șapte peceți: Ciuma, Foametea, Războiul și Moartea. Se spune că au apărut deja sub forma lui Hitler, Trump, când au izbucnit războaiele și alte chestii. Mă rog, ideea e că dacă nu vom avea Imperiul Roman, nu vom avea nici pe Iisus aici, așa că nu o să îi numesc Cavalerii Apocalipsei, ci meluzini. Până la urmă, vreau să o fac o lucrare de fantezie, și nu una religioasă sau istorică. Sunt multe interpretări ale acestora, că aduc bolile, războiul și disputele între oameni, iar aici treaba stă cam așa: