„Viața mea a devenit asemenea crepusculului, doar o lumină difuză de după apusul sau răsăritul soarelui. Când nu sunt trasă înapoi de Ivanov, sunt împinsă înainte de Enchiridion, iar când rolurile acestora se inversează eu sunt cea care spune dreapt...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ad mortem festinamus Scribere proposui de contemptu mundano Ut degentes seculi non mulcentur in vano Iam est hora surgere A sompno mortis pravo A sompno mortis pravo
We hurry into death I proposed to write on the contempt of this world lest those who live wordy life shall daydreaming in vain It is time to wake from the wrong sleep of death from the wrong sleep of death
AD MORTEM FESTINAMUS – QNTAL
ENCHIRIDION
Nici bine nu se așezase pe scaunul din bucătărie că-i și sunase telefonul. Ar fi dorit să nu răspundă, dar la cât de insistent era apelantul se ridicase înjurând în barbă și-l luase de pe blatul bucătăriei.
— Ce-i, Raisa ? se răstise fără să vrea, iar Rai uitase ce avea să-i spună.
— Pai dacă mă iei așa uit naibii și cum mă cheamă, se ofuscase tânăra.
— Îmi pare rău, zise Tayna masându-și fruntea. Era extrem de obosită atât psihic cât și fizic și nici măcar acum că trecuse o oră de când ajunsese acasă, nu avusese timp să mănânce. Sunt foarte obosită, spune-mi tu ce faci ?
— Mă gândeam să mergem la teatru, dar dacă vrei să dormi înțeleg.
Tayna se așezase înapoi pe scaun în timp ce își umpluse un pahar cu apă. Iubea teatrul, iar Bolșoi, teatrul din inima Rusiei întrecea orice imaginație.
— Mi-aș fi dorit, dar nu vreau, zisese creându-i semne de întrebarea lui Rai. Nu refuzase niciodată o plimbare oricât de obosită ar fi fost.
— Tu ești sigur bine ? Tayna, dacă ai început iar cu acea fantomă sau dacă este vorba despre asta îmi poți spune.
Tay începuse să râdă nervos.
— Nu e nimic. Doar glumeam atunci, explicase simțindu-se vinovată pentru grija tinerei față de ea. Dacă o arunca și pe ea în această văgăună plină de riscuri și întrebări nu și-ar fi iertat-o niciodată. Ar fi vrut să scape de Ivan sau Ivanov însă nu mai avea cum, își dăduse seama de asta sigur când îi zisese că are nevoie doar de ea și de nimeni altcineva pe care Tayna l-ar fi dorit introdus.
— Mă voi culca puțin, dar poate mâine ne întâlnim. Ce zici ?
— Ar fi bine, Tay, chiar am avea multe de făcut, îi revenise energia Raisei și luându-și la revedere amândouă, Tayna lăsase telefonul pe masă, apoi își cuprinse chipul în palme. Cutia era lângă ea, dar simțământul de confidențial o atacase în acel moment. Nu era pregătită să întâlnească o fantomă și nu era pregătită deloc să-i citească trecutul oricât ar fi fost asta de captivant. Însă luase cutia în mână, o deschisese și citise bilețelul de câteva ori. Ce straniu suna. I se părea că oricât de apropiat ar fi fost acest zis prieten al lui avea o răceală ascunsă în fiecare cuvânt înșirat pe hârtie. „Oare este doar atât ?” Se întrebase și întoarse scrisoarea pe toate părțile, încetase când o alta îi atrase atenția, mai exact data de pe ea.
