„Viața mea a devenit asemenea crepusculului, doar o lumină difuză de după apusul sau răsăritul soarelui. Când nu sunt trasă înapoi de Ivanov, sunt împinsă înainte de Enchiridion, iar când rolurile acestora se inversează eu sunt cea care spune dreapt...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dori me interimo adapare dori me Ameno ameno lantire lantiremo dori me Ameno omenare imperavi ameno Dimere dimere mantiro mantiremo ameno
AMENO - Era
CRIMINALIINUBATLA UȘĂ, NU?
30 august 2017
Era ora unsprezece seara când sudul Moscovei se îmbăia în întuneric și ora doisprezece când o mică rafală de vânt pătrunse prin fisura geamului de deasupra mesei din bucătărie făcând ca lumânarea care i se odihnea pe mobilier să-și piardă flacăra ce-i lumina cât de cât încăperea. Tresărise ușor speriată pe scaun când deodată bucătăria fusese înghițită de întuneric și bâjbâise rapid după cutia cu chibrituri pentru a-și readuce unica lumină înapoi. Aprinse chibritul, pe urmă lumânarea, iar când masa din bucătărie fusese din nou ușor luminată expirase liniștită.
În general nu avea o antipatie pentru întuneric, din potrivă, era chiar adepta cititului cu becul stins sau a plimbărilor nocturne, dar de când venise astăzi de la cimitir o senzație de claustrare nu dorea să o estompeze deloc, și erau mai bine de câteva ore de când încerca să-și liniștească mintea spunându-și întruna că după ușă se află doar o umbrelă și nu un strigoi. Nicio idee nu-i venea în ajutor ca să afle măcar sursa acestei frici ori de ce se temea în sine, însă, cu fiecare minut care trecea și tatăl ei nu se gândea să mai apară pe ușă, senzația de teamă creștea ca furia unui vulcan ce era pe moment să erupă.
Privi bucătăria ascunsă în beznă și își făcuse curaj pentru a ridica sfeșnicul negru cu cinci brațe, dar în care doar o lumânare era aprinsă. Cine ar fi crezut că aproape de începutul toamnei când ar fi trebuit să stai în fața tv-ului pentru a vedea emisiunile care reveniseră din vacanță, o parte a Moscovei avea să fie posedată de o până de curent ? Dacă știau, majoritatea și-ar fi făcut depozit cu lumânări, iar ea ar fi avut inspirația de a păstra în casă mai multe și nu doar una pe jumătate arsă.
Îndreptase sfeșnicul către dulapul de deasupra capului pentru a lua ibricul și pliculețele cu ceai. Dacă aprindea aragazul avea parte de mai multă lumină, dar și de plătit niște taxe la fel de mari ca durata acestei pene, însă așa i-ar fi trebuit tatălui ei...
— Să-și lase fiica de optsprezece ani singură acasă și să nu dea niciun telefon nici acum că este aproape douăsprezece noaptea ? El nu știe că toate secvențele terifiante din filmele horror încep la miezul nopții ? Lupii urlă la miezul nopții, fantomele ies la miezul nopții, lumina se ia la miezul nopții, dar tata de ce nu vine la miezul nopții ?! își opri furia aprinzând ochiul aragazului peste care trântise ibricul.
