M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită

Capitolul 36

             Mi-am trecut mâinile prin părul lui și l-am tras mai aproape.

             Iubeam să îl sărut.

             Pentru câteva secunde, timpul se oprea în loc și nu mai exista nimic altceva în afară de el, de noi, nu auzeam nimic altceva în afara de respirația lui greoaie, nu simțeam nimic altceva decât mâinile lui cuprinzându-mi fața, ajutându-l să adâncească sărutul tot mai mult.

              Una dintre mâini s-a strecurat pe nesimțite pe talia mea, lipindu-mă de corpul lui, apoi sub tricoul meu, făcându-mă să tresar.

              Am rupt sărutul, privindu-l cât el își lipea fruntea de a mea.

             Furtuna de pe cerul ochilor lui devenise mai intensă, în privirea blondului se afla ceva ce nu mai văzusem până acum, o furie nebunească, o flacără care-mi amintea de ce îl numisem Hades atâta timp.

         — Credeam că asta nu o să se mai întâmple niciodată, nu asta ai spus? l-am întrebat, îndepărtându-l de mine, cu mâna pe pieptul lui.

             Și-a trecut o mână prin păr și m-a privit serios, ca și cum ar fi încercat să controleze un impuls care îl depășea.

— M-am răzgândit, Evelyn, e așa greu să înțelegi că totul merge cum vreau eu? Te am la degetul mic și îți place asta prea mult ca să mă refuzi, a vorbit, răgușit, înainte să mă ia pe sus și să mă așeze pe umărul lui, așa cum mai făcuse doar când eram desculță pe gresia din Aripa Spitalului.

— Ce crezi că faci?! Dă-mă jos, idiotule!

Palma lui s-a izbit cu putere de fundul meu, făcându-mă să tresar și să înjur pe înfundate.

               Știam prea bine că asta era reacția lui la orice comentariu pe care l-aș fi făcut din poziția asta, iar eu voiam doar să-și țină mâinile departe de corpul meu.

               Sau, cel puțin, asta ar fi trebuit să vreau.

— Ah, bun, deci asta e metoda ta preferată prin care eu te reduc la tăcere, nu? O să încerc să-mi amintesc data viitoare când vorbești prea mult.

— Mai taci, Malfoy, am bombănit, încercând să spun cât mai puține ca să nu ajungă iar mâna aia unde nu trebuia, deși răspunsul pe care l-am primit a fost exact acesta.

Am tresărit.

— Ai o plăcere aparte în a face asta, nu-i așa? L-am întrebat, trecându-mi mâna prin părul lui.

— Am o plăcere aparte în a-ți face multe lucruri, nu te-ai prins încă?

Cu aceste ultime cuvinte, a intrat cu mine în Camera de Zi și, spre usurarea mea, m-a așezat din nou pe picioarele mele.

L-am privit în timp ce își dădea tricoul peste cap și îl arunca pe fotoliu, chiar înainte să mă privească în același mod, specific lui Hades și numai lui.

— Ce faci? Am cerut încă o dată să știu, fără să-mi iau ochii de la furtuna lui.

— Ce vreau, întotdeauna, a vorbit, luându-mi fața în palme și sărutându-mă apăsat, mai intens decât o făcuse înainte, deși nu credeam că era posibil.

M-am topit în brațele lui ca și cum buzele lui reușeau să scoată din mine ultimul strop de voință pe care îl aveam în preajma lui, iar mâinile mele s-au unit în jurul gâtului său, dorindu-mi, totuși, să rămân în picioare.

I-am răspuns la sărut așa cum făceam întotdeauna, de bună voie, fără să mă plâng, deși aveam îndoieli în privința intențiilor lui.

Nu voiam sub nicio formă să cred că mă iubește, nu după ce mă resemnasem cu gândul că nu o face.

  Și, totuși, eram aici, cu buzele lui lipite de gâtul meu, sărutând fiecare centimentru de piele așa cum nu o mai făcuse nimeni altceva, făcându-mă să simt lucruri pe care nu le mai simțisem până atunci.

Să cred că făcea toate astea din iubire părea naiv. Ar fi însemnat să-mi leg inima cu o sfoară prea subțire, prea fragilă, care, în urma ruperii, ar fi făcut mai mult rău decât dacă n-ar fi existat niciodată.

Nu eram pregătită să fiu iubită
sau, cel puțin, nu reușeam să înțeleg de ce cineva ar fi făcut-o cu adevărat, de ce m-ar fi ales pe mine dintre toți oamenii.

Paradoxal, știam eu însămi prea bine că noi nu avem niciun cuvânt de spus în fața iubirii.

Dacă aș fi putut să aleg pe cine să iubesc, l-aș fi ales tot pe Hyperion?

Tricoul meu s-a întâlnit în cădere cu al lui și mâinile sale s-au plimbat nestingherite pe corpul meu, iar buzele sale demne de Hades s-au strecurat încă o dată pe gâtul meu.

Mușcătura lui avea să rămână ca o semnătură pe corpul meu, ca un semn că el fusese aici, cu mine, dovada exterioară că eu fusesem a lui, până la capăt.

Mi-a desfăcut în viteză pantalonii, ca mai apoi să-i arunce nepăsător prin cameră. În câteva secunde, amândoi eram dezbrăcați, iar șemineul părea să se suprasolicite — doamne, ce cald era!

Mâinile lui mi-au cuprins repede fundul și m-am trezit așezată cu picioarele în jurul lui, fără să se gândească măcar vreo clipă să întrerupă sărutul.

Avea să mă țină minte cel puțin pentru toate gemetele pe care mi le-am putut controla, iar eu o să-mi amintesc pentru totdeauna ca prima dată am făcut-o cu cel pe care îl iubeam cu tot sufletul — și a fost al dracului de bine.

Nici nu m-am gândit să-i spun vreodată blondului "nu" - dacă aveam să fac asta cu cineva, voiam să fie el, cel pe care îl iubeam nebunește, chit că nu eram iubită înapoi. Sau poate eram, dar, oricum, iubirea era ultimul lucru la care mă gândeam când el mă săruta peste tot, făcându-mă să-i strâng părul în pumn.

Da, cu siguranță, dacă aș fi putut să aleg pe cine să iubesc, l-aș fi ales pe el.

Dacă ar trebui să descrieți capitolul ăsta printr-un singur cuvânt, ați folosi altul în afară de "sex"? Dacă da, care-i ăla? =)))