M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită

Capitolul 83

Mama mă privea critic, ușor încruntată, și nu știam dacă nu-i convenea că arătam ca un dezastru umblător sau că nici măcar nu îmi trecuse prin cap să alerg în brațele ei, așa cum făceam când ceva mergea prost.

Probabil ambele.

Nu îndrăzneam să spun nimic, nici nu știam ce aș fi putut zice, de fapt, pentru că toată povestea lui Cadunt nu era unul dintre subiectele pe care voiam să le discut, iar mama sigur venise ca să afle ce naiba se întâmplase, mai exact, și de ce Profetul zilei, ziarul vrăjitorilor, ajunsese să scrie despre moartea Încuiatului în care eram și eu implicată, într-un fel sau altul.

Mami, am nevoie de ajutor.

Noua Rita Skeeter, Josephine Jackson, avea aceeași plăcere vicioasă de a scrie lucruri neadevărate, motiv pentru care articolul de pe prima pagină a ziarului mă prezenta cu un titlu care îmi displăcea mai mult cu fiecare secundă pe care mi-o petreceam gândindu-mă la el: Fiica Celui Ales, victimă sau criminală?

"E doar vina ta!"

  În momente ca acestea, îmi doream al dracului de mult să am o familie obișnuită, cu doi părinți banali, ale căror nume să nu trezească nicio reacție.

— Scorpius, poți să ne lași singure, te rog? a spus mama, privindu-l în ochi pe blondul care se așezase în picioare în spatele meu, ca și cum ar fi încercat să mă protejeze, într-un fel sau altul, de orice ar fi putut fi rău.

Am nevoie de ajutor, mami, am făcut o prostie...

— Aș prefera să nu, doamnă, a răspuns și nu știam dacă eram mai surprinsă că o refuzase sau că îi vorbea cu dumneavoastră ei, dar nu și tatei.

  Te rog, ajută-mă...

— Și eu aș prefera multe, băiete, inclusiv ca fiica mea să nu treacă prin toate căcaturile astea, așa că fii drăguț și așteaptă în sufragerie ca să pot să vorbesc singură cu ea și să nu fiu nevoită să te dau afară cu totul.

  Am nevoie de tine, mami.

Vocea mamei era calmă, dar era evident că nu avea să accepte un refuz.

Malfoy a privit-o câteva secunde, m-a strâns ușor de umăr, ca o asigurare, și a plecat în cealaltă cameră, fără să spună vreun cuvânt.

Dintr-un motiv sau altul, pentru mama avea mult mai mult respect decât pentru tata.

— Ascult, a spus mama, privindu-mă în ochi și am oftat — nu aveam nici cea mai mică șansă de scăpare.

I-am povestit totul, de la felul în care începusem să lucrez la editură și cum mă împrietenisem cu toți de la muncă, la cum băiatul pe care îl omorâsem mă plăcuse și la cum amândoi pierdusem controlul. I-am spus despre cum s-a rupt ceva în mine în noaptea aia, i-am spus despre cât de greu a fost să mă ridic din pat, i-am spus despre cum îl omorâsem, despre cum mâinile mele purtau acum sângele lui.

Am plâns, în brațele ei, cât vorbeam, dar nu m-am oprit. Trebuia să vorbesc, trebuia să-i spun.

— Sunt aici, fetița mea, sunt chiar aici. Te iubesc, mi-a repetat mama de mai multe ori, strângându-mă la pieptul ei, cât eu nu mă mai opream din plâns.

  Ușa de la sufragerie s-a deschis din nou și Hades a pășit înapoi în bucătărie:

— Ați terminat?

  Am râs, scurt, obosit. Malfoy chiar știa să apară la cele mai nepotrivite momente.

— Sigur, Scorpius, a răspuns ea, stai jos, haide.

Mama părea mult mai binevoitoare în privința blondului decât tata — bănuiam că asta se întâmpla pentru că Harry Potter nu se putea abține să nu-i spună soției sale cu cine ieșea fiica lui.

Adoram și uram asta la ei, niciodată nu existau secrete între ei și, deci, niciodată nu puteam să ascund ceva de tata sau de mama, dacă vorbeam cu unul din ei.

— De cât timp sunteți împreună? a cerut mama să știe, atentă la felul în care Malfoy se așezase pe scaunul cel mai apropiat de mine.

   Nu suntem. Nu mă iubește.

  — De ceva vreme, a răspuns, aproape plictisit de discuție.

   — Nu știi nici măcar data în care ați devenit un cuplu, Scorpius?

    Nu-i pasă de așa ceva, mama.
     
            Nu-i pasă de mine.

  — Nu văd de ce v-ar privi pe dumneavoastră, doamnă, cu tot respectul.

  — Scutește-mă, blondule, știm amândoi că ai reacționa chiar mai rău decât mine dacă ai fi în locul meu.

  — Și dumneavoastră știți la fel de mine că nu intru în categoria grijilor pe care trebuie să vi le faceți.

  Ești puțin prea prietenos cu ea, Hades.

  M-am încruntat. Ce se întâmpla aici? De când se înțelegeau cei doi atât de bine și de ce aveam impresia că pierd ceva din imaginea de ansamblu?

  — Ai dreptate, a râs mama, surprinzându-mă și mai mult, iar Hades aproape că a zâmbit puțin, dar știi și tu cum e, a continuat ea, privindu-l senină, cineva trebuie să afle și detaliile picante și, să fim serioși, Harry nu are nicio șansă.

  Malfoy, marele Scorpius Hyperion Malfoy, a râs. Ce naiba?

— Bine, vă las atunci, cred că fiica mea urmează să te supună unui interogatoriu, dragul meu.

Dragul cui?

— Să mă suni, Eve, bine? a întrebat mama, deja în picioare, lângă ușa de la intrare.

Nu vreau să te deranjez.

— Sigur, mama, o să sun, am murmurat, înainte s-o pup pe obraz.

  Mama a zâmbit larg și a ieșit parca radiind, iar eu încă mă întrebam ce o făcuse atât de fericită, având în vedere că tata ieșise mormăind, ultima oară când venise aici.

— Ce treabă ai tu cu mama mea, Hyperion?

  Azi Malfoy părea aproape binedispus. A râs din nou.

Ce credeți că e între Ginny, mama lui Eve, și Malfoy?