M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită

Capitolul 48

— Trebuie să mănânci, Celia, știi bine că nu plec de aici până nu termin de mâncat.

Am râs, pentru prima dată după mult timp.

Chelsea avea o plăcere în a-mi purta de grijă, așa că, atunci când i-am spus "nu mi-e foame, vreau doar să fiu singură", blonda s-a urcat lângă mine în pat, mi-a luat fața în palme, m-a privit serioasă și mi-a răspuns:

— Dacă nu mănânci, o să te leg de patul ăsta și o să-ți bag toată mâncarea asta pe gât.

Am râs. Așa am început să mănânc din nou cât trebuia să mănânc.

Chelsea se mutase în dormitorul meu fără să-mi dea de ales. Într-una din seri, își adusese câteva haine și machiaje, se urcase în pat, se învelise cu pătura mea și mă privise ca pe o nebună, în timp ce eu râdeam.

— Mai știi partea aia în care tu voiai să fii singură? Întrebase, inocent. Ei bine, Celia, nu o să se întâmple nici într-un milion de ani.

— Care-i problema, Chelsea? Mă iubești așa mult că nu mai poți fără mine? Glumisem, întinzându-mă lângă ea, doar ca să mă cuprindă cu brațul, posesiv, și să-și lipească buzele de fruntea mea.

— Nu vom știi niciodată, micuțo, spusese, chiar înainte să încep s-o gâdil pentru că îmi spusese așa.

Blonda reușise să mă pună înapoi pe picioare. De fapt, eu însămi o lăsasem pe ea să facă toată treaba. Chelsea devenise modul meu de a lua o pauză, îi dădusem ei voie să conducă o perioadă, să-mi poarte de grijă și să mă facă să râd.

Mi-am permis să mă simt apreciată, iubită și, de fiecare dată când blonda spunea "ești frumoasă", mi-am dat voie să o cred, să ignor vocea din capul meu care spunea că nu-s deloc așa cum spune ea că sunt.

Cu Chelsea în dormitorul meu, starea mea se îmbunătățise considerabil sau, cel puțin, asta observam eu.

Începusem să învăț din nou pentru examen, mergeam la toate orele, chiar dacă asta însemna să îl văd și pe Malfoy, iar blonda insista să mergem împreună la petrecerea de sâmbătă, amintindu-mi de fiecare dată că anul era pe sfârșite, că acestea erau ultimele clipe la Hogwarts și că trebuia să le trăim la maximum.

Avea dreptate — anul acesta trecuse pe nesimțite, iar eu îl lăsasem pe Malfoy să primească toată atenția mea.

În următoarea săptămână, mi-am permis să mă distrez. Mă simțeam pregătită pentru examenele de final și ignoram cu desăvârșire indignarea lui McGonagall cu privire la slujba pe care voiam să mi-o iau după terminarea școlii.

Insistase să mă mai gândesc, să nu dau cu piciorul tuturor oportunităților pe care mi le putea oferi lumea vrăjitorilor, dar eu voiam să-mi împlinesc propriul vis, nu pe al ei sau pe al altcuiva.

Îmi doream să scriu, să public, să mă fac pe mine mândră de mine și, mai ales, pe ea, cea care mă privea de sus, dintre stele.

Practic, pentru cariera Încuiată pe care mi-o doream, nu aveam nevoie de niciunul dintre examenele care urmau, dar directoarea a reușit, totuși, să mă convingă să nu renunț complet la ele.

Aveam să dau NEWTs la materiile elementare: Poțiuni, Transfigurare, Apărare Împotriva Magiei Negre, Istoria Magiei, dar Chelsea era mult mai interesantă decât studiul suplimentar la toate astea la un loc.

— Ești frumoasă, Celia, a spus din nou, în timp ce ne plimbam de mână pe malul Lacului Negru.

— Mereu spui asta, știi că nu te cred, i-am răspuns, zâmbind în colțul gurii, fără să o privesc.

— Nu, Celia, a vorbit, oprindu-se ca să îmi ia fața în palme și să se uite atent în ochii mei.

— Nu, ce, Chelsea? Nu sunt frumoasă, nu dacă mă compari cu fetele din jurul meu.

— Dar eu nu te compar, Evelyn, mi-a zis, dându-mi o șuviță de păr după ureche. Cum aș putea să te compar pe tine cu oricine altcineva, când pentru mine nu există altcineva?

Am roșit. Soarele stătea să apună, dar lumina lui se revarsa asupra ei, asupra ochilor și buzelor și părului ei — Chelsea nu fusese niciodată mai frumoasă.

Degetele mele s-au așezat temător pe obrazul ei, ca și cum mi-ar fi fost frică să nu se spargă sub atingerea mea, iar ea și-a mușcat buza, făcându-mă să zâmbesc puțin în colț, chiar înainte să i-o eliberez ușor cu degetul mare, fără să o scap din ochi.

Buzele ei s-au lipit de buzele mele ca într-o ciocnire a tuturor sentimentelor pe care ni le stârneam reciproc, ca mai apoi să mă privească rușinată, roșind sub ochii mei, înainte să se ascundă la pieptul meu.

Deja-vu, pentru mine cel puțin =)) păreri? Malfoy are competiție până la urmă, cine-ar fi crezut?