M-a sărutat iar și iar, din ce în ce mai apăsat, și mi-am trecut încet mâinile prin părul lui, răvășindu-i-l.
Ce dor mi-a fost de tine, blondule...
— Merit un premiu, nu crezi? a vorbit, răgușit, în urechea mea, înainte să-și lipească buzele de gâtul meu, mușcând din când în când doar ca să lase semne în urma lui.
Mâinile lui s-au strecurat încet pe sub tricoul meu și, brusc, eram la o petrecere, acea petrecere, muzica răsuna în capul meu, făcându-mi urechile să țiuie chiar dacă ușa dormitorului în care intrasem era închisă și încuiată dintr-un motiv pe care nu-l cunoșteam încă.
Nu, nu vreau, nu vreau...
Tricoul a devenit deodată o rochie cu fermoar pe jumătate desfăcut, mâinile lui s-au mărit și m-au strâns mai tare decât puteam să îndur, iar eu am încercat să-l împing, să mă zbat, să-l fac să se oprească, dar am sfârșit în pat, cu el deasupra mea, zdrobindu-mă.
Te rog, te rog...
— Cadunt, încetează, am murmurat, cu lacrimile curgându-mi pe obraji, înainte să simt cum fața-mi este luată în palme și lacrimile îmi sunt șterse cu delicatețe.
Nu vreau...
— Sunt doar eu, prințeso, pe mine mă iubești, nu o să-ți fac nimic, a vorbit, blând, iar eu mi-am deschis ochii ca să îi întâlnesc pe ai lui, plini de milă și de regret.
Căcat!
M-am desprins din brațele lui, ștergându-mi lacrimile și trecându-mi o mână prin păr.
— Îmi pare rău, nu știu ce s-a întâmplat, am mormăit, deschizând o sticlă cu apă ca s-o termin în câteva secunde.
Îmi vreau puterea înapoi.
Hades mă privea în permanență, atent, ca pe un bibelou, cu aceeași milă, cu același regret enervant.
— Încetează, la dracu, m-am răstit, privindu-l furioasă în ochi.
Nici măcar nu a tresărit.
— Nu mă mai privi așa, am continuat, dur, nu am nevoie de mila ta, pricepi? Nu vreau să fiu o victimă, ajunge!
M-a aprobat scurt din cap și m-a prins din nou de mână, făcându-mă să mă așez pe canapea, ca mai apoi să mi se alăture.
— Spune ceva, Malfoy, și nu te mai uita la mine, ce dracu, am mormăit, ferindu-mă să-l privesc.
— Fratele tău și Chelea și-o trag uneori, a spus, deodată, iar eu mi-am ațintit privirea asupra lui, încruntată.
Poftim?
— Despre ce naiba vorbești?
— Nu știu sigur, dar despre asta se vorbește la Minister, oamenii i-au văzut de câteva ori împreună, mi-a explicat.
— Pe Chelsea și pe...?
— Albus, prințeso, a spus, privindu-mă în ochi.
Al? Al și... nu, nu era posibil.
M-am încruntat și mai rău.
— Și Wess?
— Încă e iubitul lui.
De ce ar face Al așa ceva?
Mi-am trecut mână prin păr. Fratele meu nu era așa.
— O să-l sun, o să-l întreb personal, sigur s-au despărțit și nu știi tu, nu se poate să...
Mâinile lui mi-au cuprins încă o dată fața, oprindu-mă din vorbit.
M-a privit în ochi cu o intensitate ciudată — ochii lui aveau ceva magnetic, înnebunitor, chiar și mai mult ca de obicei.
— Nu o să faci nimic, Evelyn, ar fi prostesc. Chiar dacă ar recunoaște, ce crezi că o să-ți spună? Nimic.
Am aprobat scurt din cap, înainte să mă ridic și să părăsesc camera doar ca să mă întorc cu o sticlă de vin și un pahar.
Vreau să uit și cum mă cheamă, dacă se poate.
El și-a deschis răbdător sticla de whisky, turnând în pahar peste gheața pe care o vrăjise să nu se topească, și m-a privit atent cât îmi desfăceam sticla de vin și îmi umpleam paharul până sus, înainte să-l dau peste cap din câteva înghițituri.
— Ce naiba se întâmplă, Hades? Ce încearcă Al să facă? l-am întrebat, ca și cum el chiar ar fi știut răspunsul, doar nu voia să mi-l spună.
— Se distrează, a răspuns simplu, de parcă ar fi fost o nimica toată. Nu el e problema, Chelsea este.
"Nu o să încetez niciodată să te iubesc."
— Poftim?
— De ce v-ați despărțit? a întrebat, privindu-mă în ochi, cât eu terminam încă un pahar de vin.
"Nu dacă tu mă săruți gândindu-te la el."
— Nu mai contează, am zis, uitându-mă la el prin sticla murdară a paharului.
— Răspunde-mi, Evelyn.
Am oftat.
— Din cauza ta, i-am răspuns, încercând să fac totul să pară ceva minor: nu era.
"Chiar și când spui că îl urăști, îl iubești."
— Atunci vrea răzbunare, a concluzionat, făcându-mă să-l privesc ușor amuzată.
Răzbunare?
— Să nu exagerăm, Malfoy, e Chelsea, până la urmă.
— Tocmai. Oamenii nu sunt mereu ceea ce par, n-ai învățat asta până acum.
— Dar e Chelsea a mea, Hades, nu ar face așa ceva, am insistat, ca un copil, deși blonda nu mai era de mult timp a mea.
Ea nu ar face asta.
— Și Chelsea a ta face sex cu fratele tău, știind că are un iubit, a vorbit, făcându-mă să oftez.
— O cunosc, Hades, probabil e doar un zvon tâmpit.
— Ori tu nu ai cunoscut-o deloc, ori noi doi vorbim despre două persoane complet diferite.
Mi-am trecut mâna prin păr și am băut restul vinului din sticlă, cu o sete nebună, ca și cum nu aș mai fi băut nimic de o groază de timp, sub privirea critică a lui Malfoy.
Am râs, văzându-i expresia.
— Care-i problema, regele meu, acum nici să beau nu am voie? am zis, pe jumătate râzând, în timp ce îi ciufuleam părul.
Ce dracu tocmai am zis?
M-am întins pe canapea cu fața în pernă și aproape că-l simțeam zâmbind.
— Hai, Malfoy, fă-mi un masaj, mă doare spatele, am ordonat, iar mâinile lui au început să apese cu precizie de-a lungul coloanei mele și tot ce-mi amintesc înainte să adorm e un "somn ușor, prințeso" și brațele lui strângându-se în jurul meu cât mă muta din sufragerie în dormitor, învelindu-mă, apoi, cu cearșaful.
Zvonuri, doruri și Malfoy — ce credeți, se întâmplă ceva între Al și Chelsea?
CITEȘTI
M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită
Novela Juvenil"Brusc, îl uram pentru că transforma iubirea în slăbiciune." Nu, nu e al meu, nu a fost niciodată și, totuși, eu sunt a lui dintotdeauna. Îl iubesc și ar trebui să-l urăsc, iar asta mă înnebunește de-a dreptul. "Te am...
