Hidden Truth 2 || Niall Horan F.F.

Chapter 107

* Din perspectiva lui Niall *

“ Dar te iubesc acum mai mult ca oricând, sper că știi asta. “ continui și vorbesc serios, cât se poate de serios, mai serios decât am fost în întreaga mea viață mizeră.

 “ Și eu te iubesc. “ îmi răspunde firav și își sprijină apoi capul de pieptul meu, înconjurându-mi brațele în jurul trupului său rigid.

Mi-a lipsit asta. Mi-a lipsit acest sentiment al dracului de mult încât nici toate cuvintele din lume nu m-ar putea ajuta să descriu momentul de față. Cu Jess în brațele mele mă simt din nou atât de bine, mă simt de parcă toate grijile mi s-au evaporat instantaneu în aer, reușind să respir ușurat pentru prima dată în câteva săptămâni bune, bucurându-mă complet că am ocazia din nou să o țin în brațe pe fata pe care o iubesc, dar căreia nu îi arăt sau îi demonstrez acest lucru atât cât ar trebui, atât cât ar merita.

Totuși, oricât aș vrea, nu pot schimba cine sunt.

Pleoapele îmi cad grele și am impresia că sunt pe cale să adorm, dar fix în aceeași clipă imaginea lui Brad îmi fulgeră mintea, deschizând ochii larg, trezindu-mă parcă la realitate.

Ce fac acum? Nici măcar nu știu sigur cum să îmi răspund. Știu doar că sunt un egoist incurabil și o vreau pe această ființă minunată din brațele mele doar pentru mine, deși sunt conștient că există o mare probabilitate ca toate greșelile și alegerile mele din trecut să lase o mare amprentă asupra vieții sale. Pe cine încerc să păcălesc? Deja au lăsat o mare amprentă asupra vieții sale, o rană imensă, iar eu, în loc să îi las timp să se vindece, o agravez din ce în ce mai rău. Asta e ceea ce fac, rănesc oamenii din jurul meu. Dar de data aceasta totul e diferit, căci ceea ce i-ar putea face Brad Jessicăi ar fii de o mie de ori mai rău decât toate rahaturile prin care a fost nevoită să treacă din cauza mea.

La dracu, știu doar că nu îl voi lăsa pe Brad să se atingă nici măcar de un firicel din părul ei, chiar dacă acest lucru presupune un risc imens, o alegere extremă, pe care sunt decis să mi-o asum oricât este nevoie.Cobor rapid din pat, forțându-mi fiecare mușchi, fiecare nerv să nu se întoarcă lângă ea. Încep să mă îmbrac în grabă, deja simțind o durere imensă în piept doar la gândul că o voi abandona din nou, de data aceasta pe termen nedefinit.

 “ Ce faci? “ mă întreabă fără să aibă nici cea mai mică idee în legătură cu momentele de față.

E cel mai bun lucru pe care ai putea să îl faci pentru Jess, Niall, îmi spun.

„ Îmi pare rău, a fost o greșeală. Doar o nenorocită de greșeală. „ pronunț apăsat aceste cuvinte, simțind imediat după un gust amar pe limbă. Ies din cameră și trântesc ușa cu putere fără să privesc înapoi nici măcar o secundă.

Perfect, Niall, acum se poate adăuga încă o dată în care ai făcut-o lată pe infinita listă a greșelilor tale, mă mustrează subconștientul meu.

Ar trebui să încetez să mai vorbesc cu mine însumi.

Dar ce pot să fac? Vocile din capul meu sunt mult prea puternice încât să mă pot împotrivi.

Știu de ce e capabil Brad. Știu mult prea bine. Știu, de asemenea, că dacă va afla că o iubesc pe Jess va încerca să o smulgă de lângă mine, va încerca să mă rănească pe mine folosindu-se de ea. Nu pot accepta acest lucru. Cel mai bine pentru ea e să mă îndepărtez, știu asta. Dar oare cât timp îi va lua nenorocitului până când va dezgropa trecutul? Trebuia să stau în America, de ce dracului nu am rămas în America?!

Punându-mi toate aceste întrebări nenorocite fără rost ajung în bucătărie, eliminând o mare cantitate de aer, realizând că mi-am ținut respirația în tot acest timp. Apuc o sticlă de bere din frigider și dau câteva înghițituri pe gât, făcându-mi apoi curaj să mă întorc la subsol. Sper doar ca Brad să fie destul de prost încât să nu își dea seama de relația mea cu Jess, chiar dacă au fost destul de multe indicii.