Hidden Truth 2 || Niall Horan F.F.

Chapter 141

Melodiile pentru capitol sunt:

Years and Years - Take Shelter

Tove Lo - Thousand Miles

Martin Garrix - Animals

Soarele e pe cale să apună în momentul în care cobor din autobuz, zeci de nuanțe de portocaliu, auriu și galben împrăștiindu-se în vastul cerului. Ceea ce e uimitor e că vremea s-a schimbat radical, iar zăpada de acum câteva zile s-a topit aproape complet, rămânând câteva mici locuri acoperite pe ici-colo.

E miercuri seară, iar eu am lipsit practic din primele trei zile de cursuri din acest an. Însă timpul petrecut acasă, alături de mama, a fost mai mult decât necesar, căci haosul creeat în capul meu, în gândurile mele, s-a mai domolit. Adevărul e că totul părea ireal de acolo, atât de ireal încât ajungeam la un moment dat să râd în neștire, să cred că acel univers alternativ, creeat doar de mine, chiar există, e real și nu e absolut nimic care să îl compromită.

Dar acum, odată ce pășesc pe asfaltul ud, fiind pe cale să mă întorc în campus, îmi dau din nou seama că doar eu am fost cea care a luat o pauză, iar situația încurcată încă persistă. Vinovăția pe care o simt căci nu l-am mai vizitat pe Niall de cinci zile mă înnebunește, la fel ca și faptul că nu am anunțat-o pe Kate că mă voi duce acasă pentru câteva zile. Nu îmi pot da seama cum s-a simțit când a văzut camera goală, nu îmi pot da seama câte gânduri i-au trecut prin minte în legătură cu faptul că lipsesc atât de mult și că sunt de negăsit, dar ceva îmi spune că voi afla în curând.

Trag o gură mare de aer în piept atunci când ajung în fața ușii dormitorului și apăs cu o anumită ezitare pe clanță, fiind întâmpinată de Kate, care țâșnește confuză de pe patul său și de Zayn, care stă cu aceeași expresie pe scaunul de la birou.

" Pentru numele lui Dumnezeu, Jessica, pe unde dracului ai umblat?! " sunt primele cuvinte pe care le aud, fiind urmate, în mod neașteptat, de o îmbrățișare strânsă din partea prietenei mele. „ Realizezi că ești plecată de duminică, nu?! Ne-ai îngrijorat pe toți ca dracu! " exclamă apoi, după ce ne rupem din îmbrățișare și dau încurcată din umeri fără să spun nimic, având intenția să mă descalț prima dată de adidașii uzi.

" Eu nu aud nicio explicație, tu auzi ceva, Kate? " Zayn rostește și pot spune că e probabil la fel de enervat pe toată situația și pe tot circul creat doar din cauza dispariției mele, lucru care nu e absolut deloc condamnabil.

" Ar trebui să începi să vorbești acum, Jess, avem toată noaptea la dispoziție. " Kate adaugă și mă așez pe marginea patului, luând o gură mare de aer în piept pentru a începe să le explic celor doi tot șirul evenimentelor.

" Am plecat de la apartament duminică pentru că pur și simplu nu mai rezistam, vizita lui Dylan m-a dat peste cap din mai multe privințe, în special că nu am fost în stare să îl conving să spună poliției că Niall, Louis și Liam sunt complet nevinovați. " încep să spun și Zayn are intenția de a-mi zice altceva, însă încep din nou să vorbesc, chiar înainte ca el să își poată deschide gura. " M-am întors în cameră și mi-am dat seama că eram aproape de a face un atac de panică, așa că am luat-o la goană pe străzi fără să mă intereseze că nu mi-am luat telefonul, unde merg, sau că nici măcar nu v-am anunțat. Totul până când m-am oprit într-un parc și printr-o coincidență m-am întâlnit cu George, care tocmai se întorcea acasă, în Londra, așa că am profitat de ocazie să merg cu el ca să pot rămâne câteva zile cu mama. " adaug și aceștia respiră oarecum ușurați, dându-mi impresia că cei doi credeau într-o oarecare măsură că ceea ce mi s-a întâmplat în aceste zile a fost cu totul diferit.