Hidden Truth 2 || Niall Horan F.F.

Chapter 138

* Din perspectiva lui Niall *

" Cât de rău e? " îl întreb pe tatăl meu deși deja știu răspunsul, însă nu fac decât să pun sare pe rană și să mă demoralizez mai mult decât e posibil în legătură cu faptul că e posibil să nu am noroc să ies de această dată.

Sunt în închisoarea asta nenorocită de trei zile și azi e prima zi în care am voie să primesc vizite. Unul dintre ofițeri a spus că am noroc că e de minimă securitate și că nu am fost pus în același loc cu pedofilii sau criminalii sau mai știe cine jeguri de oameni, dar, ca să fiu sincer, nu văd nicio urmă de noroc în tot rahatul ăsta. Sunt închis aici fără să știu dacă Jess e bine, dacă a aflat deja că nu pot ieși pe cauțiune din cauză că am omorât un om. Și, mai presus de toate, sunt extrem de vulnerabil, iar lucrul ăsta mă face să îmi pierd mințile.

" Tot ce s-a găsit până acum e în defavoarea ta, Niall. Sunt până și martori care spun că tu le-ai dat personal drogul și le-ai spus care e cantitatea pe care trebuie să o ia. Patronul clubului te-a dat în judecată și cel mai probabil o vor face și familiile celor care au ajuns la spital cu supradoză. " spune și îmi cobor pentru câteva secunde privirea în pământ, exasperat de toată situația creeată.

" Cum sunt Harry și Luke? "

" Încă în spital, poliția așteaptă să fie externați pentru a putea da mărturie. Important e că familiile lor au înțeles că e posibil să fie doar o greșeală și încearcă să ne ajute, dar e greu, e mult prea greu să convingem judecătorul la proces că ești nevinovat, așa cum spui tu, mai ales când apare în dosarul tău penal că ai omorât un alt om, chiar dacă a fost autoapărare. " continuă și am impresia că nu crede în totalitate că spun adevărul, iar lucrul ăsta, încă odată, mă scoate din sărite.

" Sper că mă crezi că nu am nicio legătură cu tot căcatul ăsta, nu-i așa? " ridic din sprâncene în timp ce rostesc pe un ton scăzut aceste cuvinte.

Dacă propriul meu tată nu mă crede atunci nici măcar nu pot spera ca poliția să înghită ceva din tot ce mă chinui să le explic.

" Nu știu, Niall. Ai fost implicat într-o groază de tâmpenii și ai ajuns de atât de multe ori la închisoare și mi-ai promis de și mai multe ori că vei lăsa vechile obiceiuri în urmă încât nu știu ce să cred. Îmi pare rău. " vorbele sale, deși nu mă așteptam, au un imens impact asupra mea astfel încât mă determină să rămân pentru câteva clipe bune, analizând cu atenție următoarele mele cuvinte.

" La dracu, tată, trebuie să mă crezi că nu am făcut nimic de data asta! Crezi că mie îmi convine să stau închis aici știind că Jessica e singură și fără apărare?! " dau fără să mă pot controla cu pumnul în masă și unul dintre paznici observă acest lucru, având intenția să intervină.

Tatăl meu însă le face semn că totul e în regulă și mai cere doar câteva minute, uitându-se apoi la mine dezamăgit. Înțeleg de ce, până la urmă întotdeauna am fost o povară pentru toți, indiferent de cât de mult aș încerca să mă schimb.

„ Am reușit să vorbesc cu ea abia ieri, nu a mai dormit încă din seara de revelion și starea ei mă îngrijorează, Niall. Trebuie să vorbești cu ea, îi pot spune că acum te poate vizita dacă vrei. "

" Nu vreau să vină aici. " spun rapid, tăios, făcându-l pe tatăl meu să tresară uimit. " Nu vreau să mă vadă așa. " adaug încercând să sun puțin mai calm însă simt cum toată furia care s-a acumulat în aceste zile se adună ușor și e pe cale să iasă la suprafață, neștiind cât de mult timp mai am până voi răbufni. „ Trebuie să îl găsești pe Dylan sau pe Brad și să îi faci să recunoască că sunt implicați în înscenarea mea, e singura mea șansă. " încerc să schimb subiectul și Peter dă din cap, privindu-mă cu aceeași dezamăgire și poate chiar compătimire.